Ce și cum cu legitima apărare

Legitima apărare, alături de multe alte noțiuni juridice, apare extrem de des pe toate canalele media. Dintre toate mediile, cele mai periculoase pentru perspectiva publică sunt filmele, unde oameni sunt omorâți în legitimă apărare și ucigașul nu primește niciun fel de pedeapsă, ba mai mult, este de cele mai multe ori sărbătorit ca un erou. Ei, ce bine era dacă toată lumea chiar conștientiza că viața bate filmul. Uneori bate și bancul, dar divagăm deja. Cert rămâne că dacă veți avea vreodată ghinionul să vă găsiți în situația de a acționa în legitimă apărare, ar trebui să știți despre ce presupune exact.

Adevărul este mult mai nuanțat și de aceea, vă propunem să răspundem pe rând la trei întrebări. În doctrină, se vorbește de legitimă apărare ca fiind compusă din două instanțe: atacul și apărarea. Ambele trebui să îndeplinească o serie de condiții. Fiind o problemă mai amplă, vom trata mai întâi problema condițiilor ce trebuie îndeplinite de atac și într-un text viitor problema condițiilor apărării. Sună un pic a matematică, dar adevărul este că e problema se reduce la bun simț.

În final, vă invităm să citiți despre o instanță aparte pe care legiuitorul a ales să o trateze în mod separat: când cineva încearcă să ne intre în casă într-un mod nedorit.

 

Când ne aflăm în legitimă apărare ? (Atacul)

 

În articolul 19 (2) din Noul Cod Penal se spune că „este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general”. În consecință, vom fi în legitimă apărare dacă noi, orice altă persoană, drepturile noastre sau ale altei persoane sau un interes general sunt supuse unui atac. De ce tip trebuie să fie atacul pentru a ne putea considera îndreptățiți să acționăm în legitimă apărare ?

În primul rând, atacul trebuie să fie material, adică să fie exercitat prin violență fizică (nu verbală, scrisă sau de altă natură). În al doilea rând, trebuie să fie direct, adică să implice un pericol prin propria sa natură și să nu existe un obstacol între agresor și ținta sa pe care agresorul să nu-l poată depăși. În al treilea rând, trebuie să fie imediat, adică ori în curs de desfășurare, ori iminent. În al patrulea rând, atacul mai trebuie să fie injust, adică să provină de la o ființă umană responsabilă de propriile acțiuni și să nu fie autorizat de lege sau să nu fie exercitat în condițiile legale. Dacă toate aceste condiții și cele de mai sus sunt îndeplinite, putem spune că atacul îndreptățește acționarea în legitimă apărare.

Un exemplu de atac care să corespundă descrierii de mai sus este urimătorul: un Gigi Pumnalu’, perfect conștient, scoate cuțitul și tocmai ce a ridicat brațul la fel de gros precum piciorul dumneavoastră spre a vă înfige minunatul obiect metalic în gât. Un exemplu de atac care să nu corespundă îl implică pe același Gigi Pumnalu’, închis spatele unui gard de metal, înalt de trei metri, care tot încearcă să vă lovească cu un cuțit, în condițiile în care nu are cum să ajungă la dumneavoastră și nici nu are cum să-l arunce.

 

Când ne aflăm în legitimă apărare ? (Apărarea)

 

Problema caracteristicilor unei apărări conforme legitimei apărări este extrem de importantă. Spuneam în textul precedent că pentru a fi în legitimă apărare trebuie să fie îndeplinite cumulativ condiții referitoare atât la atac, cât și la apărare. De aceea, este important de reținut că nu orice atac acordă din start dreptul unei persoane de a se apăra printr-o acțiune ce ar conduce sau ar putea conduce la moartea sau vătămărea gravă a agresorului.

În doctrina penală s-a remarcat că apărarea trebuie să aibă 5 caracteristici. Întâi, ea trebuie să fie realizată printr-o faptă prevăzută de legea penală, printr-o infracțiune (într-un caz absurd, dacă imobilizăm atacatorul prin gâdilat, nu ne vom afla în legitimă apărare pentru că n-am comis nicio infracțiune și nu am produs nicio vătămare agresorului sau vreunei valori ocrotite de legea penală). În al doilea rând, apărarea trebuie să fie precedată de atac (în alte cuvinte, atacul preventiv nu este apărare; agresorul trebuie să fi început atacul cel puțin). În al treilea rând, apărarea trebuie să fie necesară pentru respingerea atacului (nu contează dacă apărarea s-ar fi putut realiza și prin alte fapte, dar trebuie ca rezultatul și scopul acesteia să fie înlăturarea atacului). În al patrulea rând, apărarea trebuie să fie îndreptată asupra agresorului/agresorilor (nu asupra unui terț și nici asupra bunurilor agresorului/agresorilor). În ultimul rând, apărarea trebuie să fie proporțională cu atacul (spre exemplu, dacă suntem atacați cu pumnii pentru a ne fi furat portofelul și alegem să ne apărăm împușcând în cap agresorul, omorându-l, nu vom mai fi în legitimă apărare).

În consecință, putem spune că dacă sunt respectate condițiile impuse de lege, așa cum le-am enumerat mai sus, cumulativ pentru atac și apărare, vom fi acționat în legitimă apărare. Ca un exemplu, dacă îi răspundem aceluiași Gigi din textul anterior cu un cuțit și apărându-ne, se întâmplă să îl rănim grav, putem spune că am acționat în legitimă apărare. Însă, prin absurd, dacă răspundem scoțând o mitralieră cu care îl trasformăm pe bietul Gigi în schweitzer, atunci se poate spune că am depășit granițele legitimei apărări.

 

Când ne aflăm în legitimă apărare ? (Prezumția)

 

În art. 19 (3) din Noul Cod Penal este descrisă legitima apărare prezumată: „se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții.”.

Se observă că nu condițiile apărării se schimbă, acestea rămânând aceleași pe care le-am enunțat și în textul anterior. Ce se schimbă în această ipoteză sunt condițiile atacului. Astfel, acesta trebuie să fie realizat prin acțiunea de pătrundere în unul din spațiile enumerate mai sus. Pătrunderea trebuie la rândul ei să fie realizată prin modalități nelegale (cum ni se și dau ca exemple violența, viclenia și efracția) sau în timpul nopții.

Dacă atât condițiile atacului sunt respectate, cât și cele ale apărării, atunci se poate spune că am acționat în legitimă apărare. Această conjunctură specială pe care o creează legiuitorul este destinată atât protejării proprietății private, cât și sancționării unei situații extrem de vulnerabile, anume aceea a celui care doarme, noaptea, în propria casă, neașteptându-se și nefiind capabil să se apere de un eventual atac. Iată de ce, aici apărarea are rolul de a respinge pătrunderea în casă a agresorului și nu înlăturarea unui pericol imediat creat prin violență fizică, precum în alin. (2).

 

 Autor: Cătălin Constantinescu


Susține EFOR

Dacă ți-a plăcut acest articol și ceea ce facem, ne poți sprijini prin donații sau te poți implica și tu.