EFOR a cerut renunțarea la cele două OUGuri în cadrul dezbaterii organizate de Ministerul Justiției

EFOR a participat la dezbaterea organizată azi la Ministerul Justiției pe tema celor două ordonanțe de urgență referitoare la grațiere și modificarea Codului Penal. Găsiți mai jos poziția noastră și comunicatul transmis zilele trecute către Ministrul Justitiei, Florin Iordache.

 

30 ianuarie 2017

 

Stimate domnule ministru Florin Iordache,

 

Având în vedere că textele propuse ca OUG sunt evident nepregătite, au elemente vagi sau care nu corespund cu motivaţia anunţată şi nu au la bază evaluări pe date de politică penală dezbătute public,

Având în vedere că discuţia de până acum în jurul acestei iniţiative a fost confuză şi minată de comentarii tendenţioase sau chiar fake news (cum ar fi iminenţa unei amenzi din partea CEDO),

Având în vedere reacţia socială semnificativă din ultimele două săptămâni, precum şi rezervele formulate între timp faţă de această iniţiativă de către lideri PSD sau aliaţi din majoritatea guvernamentală lărgită (UDMR),

ExpertForum (EFOR) vă solicită renunţarea la procedurile de tip OUG sau asumare a răspunderii şi introducerea iniţiativelor pe procedură legislativă normală în Parlament, singura care poate garanta discuţia tehnică şi echilibrată pe care guvernul a declarat că o doreşte pe asemenea subiecte sensibile.

Alte detalii privind problemele textelor de OUG în varianta propusă se găsesc în petiţia publică pe care am publicat-o împreună cu alţi colegi din societatea civilă, inserată mai jos.

 

 

Petiţia ONG-urilor din 19 ianuarie 2017

Organizațiile semnatare consideră inacceptabil ca acte normative de importanță deosebită cum sunt cele care privesc grațierea colectivă și modificările codurilor penale să fie elaborate în secret și promovate pe agenda Guvernului fără o consultare reală a societății românești, fără  a oferi posibilitatea reprezentanților sistemului judiciar și tuturor celor care sunt în mod real interesați de a-și exprima punctul de vedere. Aceste practici aruncă România înapoi în anii 90 și sunt incompatibile cu standardele unei țări membre UE. De altfel, acordarea unei grațieri colective prin intermediul unei ordonanțe de urgență este o acțiune fără precedent în istoria postdecembristă a României. Grațierile colective anterioare s-au făcut prin lege, după dezbateri parlamentare care oferă posibilitatea puterii și opoziției de a expune argumente pro și contra acestei măsuri, așa cum este firesc într-o democrație.

Declarațiile făcute de Ministrul Justiției referitoare la impactul acestei ordonanțe, mai exact că ea ar afecta între 2.300 și 2.500 de persoane aflate în penitenciarele românești, ne fac să punem la îndoială scopul declarat al acestei ordonanțe de a rezolva problema supraaglomerării. Dimpotrivă, în felul în care este formulată, ordonanța pare să servească mai degrabă intereselor persoanelor care au primit condamnări pentru fapte grave, cum ar fi faptele de corupție, infracțiunile de  abuz în serviciu, infracțiunile împotriva înfăptuirii justiției și infracțiunile electorale.

Analizând textele publicate pe site-ul MJ după ședința de Guvern, constatăm că de la măsura grațierii prevăzute de art. 1 al OUG sunt exceptate anumite infracțiuni, dar, din păcate, pe această listă nu sunt incluse infracțiuni grave la care ne-am referit anterior (a căror listă exemplificativă o găsiți pe site EFOR).

Asta înseamnă că persoanele care au primit condamnări de până la 5 ani pentru aceste infracțiuni vor fi grațiate prin efectul legii. Grațierea expressis verbis a pedepselor cu suspendare sau a amenzilor penale (care, deci, nu puteau să genereze aglomerare în sistemul penitenciar) este un argument în plus care ne fundamentează îndoiala privind onestitatea demersului ministerial.

Cât privește grațierea parțială a unei jumătăți din pedeapsă pentru anumite categorii de persoane constatăm că în privința acesteia nu există nicio limitare cu privire la natura infracțiunii și nici nu este introdusă obligația de a achita prejudiciul în termen de un an de la punerea în libertate [art. 3 alin (3)]. Așadar vor beneficia de grațiere parțială toți cei care au fost condamnați pentru orice fel de infracțiuni, cu condiția să fi împlinit 60 de ani, să sufere de o boală incurabilă în fază terminală, să aibă în întreținere copii cu vârsta de până la 5 ani sau să fie însărcinate.

În ceea ce privește ordonanța de modificare a codurilor penale, observăm că punerea în acord a acestora cu deciziile CCR este doar un pretext, deoarece nu toate deciziile CCR se regăsesc în modificările propuse, iar unele dintre ele, cele care sunt periculoase, nu au legătură cu deciziile CCR. De exemplu, condiționarea anchetelor penale la infracțiunile de abuz în serviciu de depunerea unei plângeri prealabile face practic imposibilă anchetarea abuzului în serviciu împotriva intereselor publice pentru că, în acest caz, chiar inculpații ar trebui să fie cei care solicită parchetului anchetarea propriei conduite infracționale. Introducerea unui prag valoric de 200.000 de lei (aprox. 50.000 euro) va opera ca o dezincriminare a faptelor care se situează sub acest prag.

Pedeapsa aplicabilă, în prezent, pentru abuzul în serviciu de închisoare de la 2 ani la 7 ani  și interzicerea exercitării dreptului de ocupa o funcție publică se micșorează, conform proiectului de ordonanță, la închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Această modificare va atrage scurtarea corespunzătoare a termenelor de prescripție, având ca rezultat închiderea unor dosare ca urmare a intervenirii prescripției speciale.  În concluzie, modificările propuse la infracțiunea de abuz în serviciu au ca rezultat golirea acesteia de conținut și imposibilitatea efectuării urmăririi penale atunci când partea vătămată este statul.

Neglijența în serviciu este dezincriminată fără a se oferi niciun fel de explicație cu privire la necesitatea acestei acțiuni.

Conflictul de interese este și el golit de conținut prin condiționarea existenței infracțiunii de natura necuvenită a foloaselor obținute. De fapt, ceea ce ar trebui să sancționeze această infracțiune este simpla obținere de foloase de către oficialii publici prin folosirea funcției deținute în interes personal sau în interesul persoanelor apropiate. Nu este prima dată când se încearcă dezincriminarea de facto a conflictului de interese prin introducerea sintagmei foloase necuvenite, care a fost respinsă deja de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 2/2014. Modificarea legislației penale în acest fel ar fi, deci, neconstituțională.

În privința modificărilor propuse la Codul de procedură penală, considerăm că limitarea la 6 luni de la comiterea faptei a clauzei de nepedepsire a denunțătorilor este nerezonabilă. Rezultatul va fi dispariția de facto a acestui mod de sesizare a organelor de urmărire penală, fapt care va avea consecințe din perspectiva eficienței anchetelor penale. Dacă se dorește introducerea unor limitări cu privire la aplicabilitatea clauzei de nepedepsire ar trebui să se cerceteze practica altor state în această materie, care a fost analizată de GRECO.

În concluzie, solicităm Ministerului Justiției să nu promoveze aceste modificări prin intermediul unei OUG și să facă publice datele referitoare la populația din penitenciarele din România pentru a căuta împreună soluții pentru problema supraaglomerării.

ExpertForum (EFOR)

Institutul pentru Politici Publice (IPP)

Funky Citizens

Centrul Român de Politici Europene (CRPE)

Freedom House-Romania

Grupul pentru Dialog Social (GDS)

 


Susține EFOR

Dacă ți-a plăcut acest articol și ceea ce facem, ne poți sprijini prin donații sau te poți implica și tu.