Recomandări cu privire la proiectul de lege privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului

 

Acest document a fost elaborat de Centrul pentru Studiul Democrației (CSD), Expert Forum (EFOR), Constantin Mârza, expert electoral și Adrian Badea, masterand. Pe lângă recomandările incluse în acest document de poziție, ne raliem observațiilor din scrisoarea transmisă de către Coaliția Politică fără Bariere către Comisia parlamentară pentru legi electorale[1]. Referitor la sistemul electoral cele 2 organizații și-au exprimat opțiunea argumentată pentru liste deschise sau semi-închise (și nu închise, cum sunt prezente în proiectul de lege). Acestea au fost detaliate în alte documente transmise Comisiei, precum și către Președintele României, astfel că nu vom reveni cu recomandări în acest sens în acest document.

 

Ca observație generală, considerăm că procesul de elaborare a proiectului de lege privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente a avut loc în condiții de opacitate și lipsă de transparență, fără implicarea organizațiilor neguvernamentale și a altor factori interesați (cetățeni, comunități ale românilor din străinătate etc). De asemenea, considerăm că legea ar trebui supusă dezbaterii publice, având în vedere implicațiile asupra mecanismelor democratice din România. La nivel tehnic, credem că acest act normativ nu este sincronizat cu celelalte proiecte de lege elaborate de Comisie și aprobate de Parlament (de exemplu Legea alegerilor administrației locale sau Legea partidelor politice) și nici nu cuprinde reglementări care să introducă votul la distanță, fie prin corespondență, fie electronic.

Organizațiile semnatare au transmis Comisiei parlamentare pentru legi electorale și partidelor politice mai multe seturi de recomandări privind transparența procesului electoral, organizarea și administrarea alegerilor[2], observarea alegerilor[3], votul la distanță[4], precum și sistemul electoral. Observăm că o mare parte dintre aceste propuneri, elaborate inclusiv de către Comisia de la Veneția sau OSCE/ODIHR nu se regăsesc nici în acest proiect de lege. De asemenea, elemente care țin de modernizarea și profesionalizarea modului în care sunt organizate alegerile în România (modificarea formatului buletinului de vot, materialul de votare etc) nu au fost discutate în cadrul lucrărilor Comisiei, cu atât mai puțin la nivel public.

Astfel, concluzionăm că reforma electorală nu a fost una de profunzime, ci au fost atinse mai degrabă reglementări punctuale. Credem că elaborarea și votarea legii de față s-a făcut în grabă, fără procedurile de transparență decizională necesare, deși termenul limită pentru promulgarea legii astfel încât să se aplice la anul ar fi noiembrie 2015. Așadar, solicităm tuturor actorilor implicați în acest proces să aplice toți pașii necesari pentru fundamentarea modificărilor propuse și pentru a atinge obiective reale de reformă. Organizații semnatare își arată deschiderea pentru a contribui la reformarea legilor electorale, însă sunt îngrijorate de lipsa de transparență a Comisiei de Cod Electoral și gradul relativ redus de deschidere privind recomandările făcute de societatea civilă.

Puteți găsi mai jos o serie de propuneri referitoare la vulnerabilități sau neclarități pe care le-am identificat în proiectul de lege:

 

  1. Înregistrarea alegătorilor și listele electorale

 

Articolele 42(2) şi 51(3)

Cetățenii români care se află în străinătate nu obțin documente ce dovedesc reședința decât în cazuri aparte și se estimează că o mare parte dintre români nu dețin asemenea documente întrucât nu se înregistrează în evidențele autorităților. De asemenea, mulți studenți nu solicită permise de ședere pentru a evita procedurile administrative complexe.

Acești alegători nu pot nici să se înscrie în registrul electoral și nici vota pe listele suplimentare din secțiile de votare, pentru că nu pot să demonstreze reședința în raza secției de votare.

Propunem înlocuirea documentului care demonstrează reședința în străinătate printr-o declarație pe propria răspundere a alegătorului.

 

Așa cum este conceput în acest moment Registrul Electoral, prevederile impun bariere importante pentru alegătorii care nu și-au declarat noua reședință sau reședința provizorie. Conform Art 45, aceștia nu pot să voteze decât în secția de votare în care au fost arondați în funcție de domiciliul declarat. În condițiile în care, pentru a evita birocrația excesivă, foarte mulți alegători nu își declară reședința temporară sau noua reședință, aceștia trebuie să se deplaseze până la domiciliul lor. Această prevedere afectează în special studenții obișnuiți să voteze în secții speciale, precum și persoanele care stau în chirie fără forme legale.

Conform articolului 42 alegătorii din străinătate trebuie să se înscrie în Registrul electoral începând cu data de 1 aprilie a anului în care au loc alegeri parlamentare la termen și până la data expirării a 48 de ore de la data începerii perioadei electorale. Limitarea înscrierilor în registrul electoral la o perioadă fixată cu mai mult de o lună înaintea scrutinului, în condițiile lipsei comunicării adecvate se poate transforma într-o potențială restricționare a dreptului de vot – pentru că acești alegători trebuie să se deplaseze până la cea mai apropiată misiune diplomatică pentru a vota.

Propunem înscrierea alegătorilor cu domiciliu sau reședință în străinătate în registrul electoral inclusiv în ziua alegerilor, la sediul misiunilor diplomatice.

Art. 51, 2 (c) specifică faptul că alegătorii pot vota în alte secții de votare din aceeași circumscripție dacă nu se află în unitatea administrativ teritorială unde ar trebui să își exercite dreptul la vot. În lipsa implementării Sistemului informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal, care să combată votul multiplu, această prevedere face inutile eforturile de a eficientiza Registrul Electoral și de a combate neregulile din timpul procesului electoral. Ținând cont de perioada destul de îndelungată care a fost necesară pentru implementarea Registrului Electoral (aproximativ șase ani), considerăm că este necesar un termen limită scurt pentru dezvoltarea Sistemului astfel încât prevederea să nu se aplice fără a exista și prevederile legale privind verificarea.

Art 49 (4) prevede că primarii “sunt obligaţi să pună la dispoziţia partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale şi organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri, la cererea şi pe cheltuiala acestora, un extras din Registrul electoral, cuprinzând alegătorii din respectiva unitate administrativ-teritorială, respectiv numele, prenumele, data naşterii şi domiciliul, precum şi secţia de votare la care au fost arondaţi, pe suport electronic sau de hârtie.”

Considerăm că aceeași regulă trebuie să se aplice și listelor electorale pentru străinătate.

 

Funcționarea birourilor electorale

Art 17 limitează la minim 3 numărul membrilor birourilor electorale ale secțiilor de votare (BESV), spre deosebire de BESV din țară, care pot fi formate din minim 5 membri.

Propunem introducerea prevederilor ca BESV din străinătate să nu poată funcționa cu mai puțin de 5 membri, astfel încât să asigure funcționarea în condiții optime a acestora și să nu mai existe situații în care cetățenii nu își pot exercita dreptul la vot din cauza lipsei resursei umane.

Deși legea introduce posibilitatea de a completa BESV cu membri ai corpului de experți electorali, acest mod de completare a BESV poate deveni restrictiv, mai ales pentru alegerile următoare. Pentru a fi introdus în corpul de experți electorali pentru BESV din străinătate, persoanele doritoare trebuie să treacă un examen. În condițiile în care persoanele cu domiciliu în străinătate au mai puțină disponibilitate pentru teste, există posibilitatea ca persoanele din corpul experților electorali să nu fie suficiente pentru a completa birourile de vot.

Propunem ca dispoziție tranzitorie pentru alegerile din 2016 ca membrii BESV să poată fi selecționați și din rândul persoanelor cu drept de vot cu o bună reputație, chiar dacă aceștia nu sunt membri ai corpului experților electorali.

 

Organizarea zilei votului

Art 85 (9)

Solicităm introducerea unei reglementări conform căreia sesizările se rezolvă de îndată, iar răspunsul se transmite reclamantului.

Art 85 (10)

Legea nu include termene clare pentru solicitarea urnei speciale. Astfel, cererea pentru urna specială ar trebui să se poată face către birourile electorale de circumscripție județeană cu cel mult cinci zile înaintea alegerilor până în preziua alegerilor sau la birourile electorale ale secțiilor de votare în raza cărora  își au domiciliul solicitanții în preziua alegerilor sau  în dimineața zilei alegerilor cel mai târziu la ora 12. Birourile electorale de circumscripție județeană vor asigura transmiterea cererilor către birourile electorale ale secțiilor de votare în timp util.

Cererile se pot face în format scris sau on-line, cu prezentarea documentelor doveditoare. Un format standard de formular va fi elaborat de către Autoritatea Electorală Permanentă.

Art 88 (2) prevede că doar alegătorilor aflați în sala unde se votează li se permite să îşi exercite dreptul de vot.

Această prevedere este contrară cu standardele internaționale care prevăd să li se permită să voteze tuturor celor aflați la coadă la ora 21.00. De asemenea, această prevedere a provocat protestele românilor din străinătate, cărora nu li s-a permis să voteze după ce au așteptat ore din cauza problemelor logistice.

În acest sens, solicităm introducerea unei prevederi care să stabilească faptul că toți cei aflați la coadă la ora 21 pot vota și nu doar cei care se află în sala unde se votează.

 

Anularea alegerilor

Conform art 12 (3) Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripţia electorală respectivă.

Cererea trebuie să se poată facă și de cetățeni sau  organizațiile acreditate, întrucât și acești factori interesați sunt parte a procesului electoral. De asemenea, toleranța către frauda electorală trebuie să fie cât mai scăzută, chiar dacă gradul nu este unul în măsură să afecteze decisiv rezultatele alegerilor, astfel că trebui impuse cât mai puține bariere în procesul de sesizare a neregulilor.

De asemenea, termenul pentru depunerea cererii de anulare este restrictiv – doar 48 de ore de la închiderea urnelor. În aceste 48 de ore, participanții la alegeri trebuie să producă dovezi scrise – precum rapoarte ale poliției – pentru a demonstra frauda. Considerăm că acest termen trebuie extins la o perioadă mai lungă – 5 zile – sau introducerea posibilității de a prelungi perioada legală în cazul în care BEC are nevoie de mai multe dovezi pentru a soluționa cazul.

Nu în ultimul rând, legea prevede că anularea rezultatului alegerilor într-o secție de vot se poate face numai în cazul în care este afectată repartizarea mandatelor. Considerăm că, pentru a avea alegeri corecte, fără suspiciuni de fraudă, este necesară rezolvarea tuturor cazurilor în care se suspectează neregularități, indiferent de efectul pe care anularea voturilor îl are asupra distribuției mandatelor.

 

Accesul la mass media

Legea electorală conține inegalități de tratament în ceea ce privește accesul partidelor neparlamentare și al candidaților independenți la mass media publice. Numărul de circumscripții specificat în articolul 68 (1), și anume 23 ar trebui redus, astfel încât să asigure accesul unui număr mai mare de competitori la aceste servicii.

 

Observarea alegerilor

Într-un document semnat pe 16 aprilie de șase organizații non guvernamentale și 14 observatori internaționali solicitam o serie de modificări ale legislației pentru a crește transparența procesului electoral.

Reiterăm temele esențiale care trebuie introduse unitar în legislație și nu reglementate prin decizie a Biroului Electoral Central la fiecare scrutin:

  • caracterul public al ședințelor tuturor birourilor electorale, informațiile și documentele rezultate în timpul procesului electoral au caracter public, iar accesarea facilă a acestora (inclusiv în format electronic și open data) de către beneficiari trebuie să reprezinte regula, nu excepția;
  • publicarea on-line a tuturor informațiilor legate de activitatea acestora: decizii, procese verbale, centralizarea informațiilor într-o singură sursă este preferabilă;
  • eliminarea condițiilor restrictive de acreditare a observatorilor;
  • introducerea de prevederi foarte clare, ce vor oferi drepturi suplimentare observatorilor și delegaților candidaților; acces pe toată durata procesului electoral la activitatea birourilor electorale și ședințele acestora;
  • soluționarea și urmărirea, respectiv arhivarea tuturor sesizărilor venite din partea reprezentanților competitorilor electorali, observatorilor și alegătorilor, inclusiv prin introducerea unor registre electronice de reclamații
  • formarea birourilor electorale în mod echitabil pentru interesele competitorilor electorali și asigurarea accesului reprezentanților candidaților independenți în birourile electorale de toate nivelurile. Acesta este pe lângă un principiu al echității în cadrul procesului electoral și un mecanism de transparență, prin care se asigură monitorizarea alegerilor.

 

 

[1] https://politicafarabariere.wordpress.com/2015/06/03/punctul-de-vedere-al-campaniei-politica-fara-bariere-despre-proiectul-de-lege-privind-alegerea-camerei-deputatilor-si-a-senatului-precum-si-pentru-organizarea-si-functionarea-autoritatii-electorale-p/

[2] http://expertforum.ro/recomandari-locale/

[3] http://expertforum.ro/transparenta-alegerilor-nu-este-optionala/

[4] http://expertforum.ro/votul-prin-corespondenta-da-dar-nu-oricum/


Susține EFOR

Dacă ți-a plăcut acest articol și ceea ce facem, ne poți sprijini prin donații sau te poți implica și tu.