Analiza de față acoperă trei domenii privind achizițiile publice în sistemul de sănătate: executarea de lucrări, servicii de spălătorie și servicii de catering, pentru perioada 2007-2021. Chiar dacă statistic vorbind nu ocupă o parte foarte importantă din cheltuielile unui spital, scopul este de a înțelege mai bine cum funcționează procesul de achiziție și cine sunt beneficiarii procedurilor. Raportul are scopul de a analiza dacă există monopol în procedurile de achiziție și dacă succesul firmelor care participă la achiziții se explică prin capacitate sau alte criterii (cum ar fi cele politice).
Despre date:
- Datele utilizate pot fi puse sub semnul întrebării într-o oarecare măsură. Mare parte a acestei analize a fost dedicată colectării și procesării datelor de pe portalul data.gov.ro. Cu toate acestea, există încă dubii serioase asupra calității datelor și mai ales asupra faptului că acestea sunt complete. După cum am arătat, am identificat cazuri în care contractele subsecvente lipsesc.
- Datele din perioada 2007-2016 pot fi de o calitate inferioară și nu includ contractele subsecvente (esențiale pentru a înțelege plata unor fonduri prin acorduri cadru), mai ales că au fost colectate prin intermediul portalului de licitații vechi și importate ulterior în SEAP, dar nici datele de după 2016 nu par a fi complete.
Despre achiziții
- Istoric, există anumite perioade în care spitalele au cheltuit mai mulți bani pentru contracte și nu se suprapun neapărat în cazul celor trei domenii. În construcții perioada de glorie pare a fi 2010-2016 (trei sferturi din bani), iar la curățenie 60% din banii cheltuiți au fost contractați în 2016 și 2021.
- Analiza datelor ne arată că în toți anii și pentru toate tipurile de achiziții au predominat procedurile cu 1, 2 sau 3 oferte, fiind foarte puține cazurile cu mulți ofertanți. Acest fapt poate să fie generat de mai multe situații: fie nu există multe firme interesate să participe la achiziții (deși piața este destul de ofertantă în domeniile selectate), fie contractele scoase pe piață nu sunt destul de ofertante, fie există anumite monopoluri, înțelegeri sau firme agreate de spitale, fapt care conduce la scăderea competiției. În unele zone este posibil să nu existe prea multe opțiuni pentru a cumpăra de pe piață, iar prestarea de servicii de firme din alte județe nu s-ar justifica. Așadar, în localitățile mai mici putem ridica aceste probleme, însă la nivelul municipiilor este mai greu de înțeles competiția scăzută
- Deși numărul procedurilor încheiate prin negociere fără publicare nu este neapărat mare, am descoperit că există în mai multe cazuri tentația de a încheia procedura cu aceeași firmă. Și am arătat în raport mai multe situații de acest fel. Având în vedere modul de încheiere a acestei proceduri ne este dificil să înțelegem de ce a fost utilizată și cum s-a ajuns la firmele respective. Procedura respectivă nu are aceleași reguli de transparență ca celelalte tipuri de achiziții competitive și, în același timp, are și niște condiții foarte clare în care poate fi folosită. Astfel, nu ne putem pronunța dacă a fost folosită justificat sau nu, însă pare că există o posibilă înțelegere între firme și spitale în câteva cazuri
- Am identificat cazuri – relativ puține – în care autoritățile contractante au încheiat contracte prin cumpărări directe peste limita admisă. De exemplu, Administrația Unităților de Învățământ Preuniversitar și Unităților Sanitare Publice – Sector 1 a încheiat un contract de 3,8 milioane de lei.
- Există firme care au avut succes doar cu anumite spitale pentru anumite tipuri de servicii, fapt care ar putea ilustra legături politice sau de putere. Nu este neapărat o regulă și trebuie să subliniem și faptul că unele dintre aceste firme au capacitate de prestare a acestor servicii; dar aici se naște discuția despre sursa capacității – au luat contracte pentru că arătat capacitate sau au crescut pentru că au primit contracte în mod clientelar.
- Putem observa că mai multe firme ilustrate în descrierile de mai sus au avut/au acționari sau alți factori de decizie reprezentanți ai partidelor politice, au fost înființate de politicieni sau au legături de putere, explicabile prin diverse moduri, cu autoritățile contractante. Desigur că apartenența la un partid politic a unui asociat sau administrator nu creează în mod automat și succes pentru o societate comercială care participă la achiziții; ridică însă semne de întrebare mai ales dacă firma are succes în regiunea unde acesta acționează sau cu instituții aflate în zona de influență a partidului respectiv.
- La capitolul acorduri cadru, am identificat câteva situații (descrise în raport), în o singură societate a câștigat toate acordurile subsecvente, deși au existat mai mulți ofertanți inițiali. Pot fi multe cauze pentru aceste situații, pe care nu le putem vedea din exterior, însă aceste repeții ridică semne de întrebare, mai ales dacă vorbim despre un număr mare de contracte și sume ridicate. Cu toate acestea, nu pare a fi regula.
- Firmele din domeniul construcțiilor nu sunt neapărat transparente. La o cercetare sumară, multe dintre firmele cu achiziții semnificative nu au o pagină de web care să ilustreze acționariatul, conducerea, istoricul sau dacă au, sunt minimale.
Proiect finanțat de către Departamentul de Stat al SUA, Biroul pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncii (DRL) și coordonat de către CEELI Institute.
CEELI este o organizație non-profit cu sediul la Praga, dedicată dezvoltării și formării unei rețele internaționale de profesioniști în domeniu juridic angajați să promoveze statul de drept. Prin programe de formare inovatoare și alte activități, Institutul lucrează cu judecători, avocați și actori ai societății civile pentru a construi societăţi bazate pe principiile statului de drept.