A reduce la tăcere și CSM ar fi pentru magistrați o greșeală majoră de care vor profita politicienii din plin.
Scandalul de la CSM nu dă semne că s-ar domoli. Totul a pornit de la alegerea unui procuror în funcția de președinte al CSM pentru prima dată în istoria acestei instituții. Tot pentru prima dată am avut în acest an o competiție strânsă între cei 2 contracandidați – domnul Aron și doamna Hăineală -, câștigată, ca orice competiție electorală, de unul dintre aceștia.
Se pare că, spre deosebire de societatea românească, care are deja exercițiul democratic al acceptării rezultatelor alegerilor chiar și atunci când victoria este la muchie (să ne amintim de ultimele două alegeri prezidențiale), CSM nu a dobândit încă această maturitate. Cele două argumente vehiculate de tabăra nemulţumiților sunt extrem de ușor de invalidat:
1. Este contestat dreptul unui procuror de a ocupa funcția de președinte – cu toate acestea, atât Constituția, cât și legile spun că procurorul este magistrat, la fel ca judecătorul, și că CSM este instituția ambelor profesii.
2. Este contestată persoana doamnei Hăineală (pe scurt, unii membri CSM nu o plac) – preferințele și antipatiile pentru fiecare dintre cei 2 candidați au fost reflectate de votul fiecăruia dintre membrii CSM. În consecință, opțiunea exprimată pentru doamna Hăineală de 10 colegi, spre deosebire de votul a doar 8 dintre aceștia pentru domnul Aron, înseamnă că majoritatea din CSM dorește ca doamna Hăineală să conducă această instituție în 2013.
› citește restul articolului (revista22.ro)