De fiecare dată campania electorală pentru preşedinţie se anunţă una fără precedent în materie de abjecţie, manipulări şi jocuri de oglinzi menite să scrântească de cap pe bietul creştin. Iar predicţia se confirmă – ca şi acum două seri, când Robert Turcescu a vrut să ne spună ceva foarte mistic, din care eu n-am înţeles absolut nimic. Însă îi urmez sfatul, sondez adânc în sufletul meu şi iată ce viziune politică mi se arată, de vreo doi ani încoace şi mai ales pentru acest final de an electoral.
Se făcea că oamenii şi-au pus toţi straie albe, au luat lumânări în mâini şi s-au strâns pe dealuri sau în iarmaroace largi de unde se vede cerul, pentru că nu mai răbdau împilările şi nedreptatea. A Doua Venire se apropia şi odată cu ea focul curăţitor, temelia Noului Ierusalim, cetatea luminii şi dreptăţii de o mie de ani, fără mai-mari risipitori, negustori ticăloşiţi, iscoade din Împărăţia întunericului care să stârnească zâzanie în norod sau episcopi făţarnici ce tălmăcesc strâmb cuvântul Domnului.
› citește restul articolului (revista22.ro)