Utilităţile municipale (apă-canal, termoficare, salubrizare, iluminat public, transport public local) sunt servicii pe care cetăţeanul le percepe imediat şi în care se cheltuiesc o bună parte din resursele primăriilor şi consiliilor judeţene. Ca urmare, e o zonă mai vulnerabilă la abuzuri, fie că e vorba de sifonarea directă a banilor prin contracte în beneficiul unor grupuri de interese, fie că primăriile forţează ţinerea preţurilor jos ca să câştige voturi, fie că se dau facilităţi sau gratuităţi unor categorii de votanţi (pensionari etc).
Dacă bugetele publice sunt cât de cât sub lupă, companiile de stat şi regiile autonome au fost multă vreme o sursă de bani care poate fi folosită mult mai netransparent. Iar proasta guvernare nu înseamnă doar corupţie, ci şi administrare păguboasă ca subvenţionarea unor categorii de la care se pot obţine alte avantaje (voturi, presiuni publice etc). Acestea nu vor fi prinse niciodată cu procurorii, trebuie întărite pârghiile de control administrativ.
Citiți mai multe situația serviciilor locale și a practicilor clientelare legate de acestea în PB #53.