Analiză: Criza guvernamentală și manipularea pe TikTok

Un raport de monitorizare Aprilie-Mai 2026

Autori: Mădălina Voinea (Coordonatoarea programelor digitale Expert Forum), Vlad Adamescu (Copreședinte Centrul pentru Democrație și Bună Guvernare), Monirul Hassan (Cercetător Independent, Computer Science)

RAPORTUL INTEGRAL AICI

1. Context: Criza politică din România, peisajul mass-media digital și campaniile inautentice ca poluare informațională

Într-o perioadă de criză politică, feed-ul de TikTok al românilor este un câmp de bătălie informațională. Am analizat 23.599 de videoclipuri politice virale de la începutul anului. Dintre acestea, doar în perioada 1 aprilie – 11 mai 2026, videoclipurile monitorizate au produs 101,9 milioane de vizualizări, 829.000 de distribuiri și 68.400 de comentarii. 52% dintre comentarii erau mesaje identice. Dintre cei 267.799 de urmăritori ai conturilor care au produs acest conținut, 53,1% erau conturi goale, fără niciun videoclip postat. Vorbim despre persoane reale, cetățeni preocupați, patrioți? Datele noastre sugerează prezența continuă a unor rețele de amplificare care mențin artificial conversația la cote maxime exact în momentele în care publicul este cel mai vulnerabil. Ne întrebăm în acest context cum putem decide cine a fost primul, conturile inautentice sau susținătorii reali? Mai important, cine răspunde într-o democrație pentru manipularea informației care ajunge la cetățeni?

Dincolo de obligațiile platformelor, răspunsul la poluarea informațională necesită acțiune la nivel de societate. În acest raport propunem trei direcții complementare:

1. reglementarea publicității politice online, în cadrul căreia să includem explicit interzicerea folosirii campaniilor cu conținut inautentic de către companiile de marketing contractate de partidele politice românești. O astfel de reglementare poate fi însoțită de un Cod de Conduită pentru partide în mediul online.
2. Creșterea capacității civile de comunicare strategică prin înființarea unui STRATCOM românesc. Acesta nu presupune replicarea rețetelor din Franța, Suedia, Norvegia sau Moldova ci, crearea în primul rând a unor studii despre spațiul informațional românesc, obiectiurile de consum, vulnerabilități, alături de experții din universități și din societatea civilă a spațiului informațional românesc.
3. Delimitarea clară între forme de coordonare legitimă ale utilizatorilor în mediul online, de exemplu campanii coordonate ale cetățenilor de susținere a unui politician, campanii de informare, campanii de exprimare politică organică și campanii inautentice coordonate.

2. Analiza a 23.599 de videoclipuri, 68.000 de comentarii și 267.286 de conturi, în perioada 11 ianuarie – 11 mai

Evoluția volumului de postări

Din analiza noastră vedem o intensificare bruscă a activității de postare în timpul crizei guvernamentale din aprilie-mai 2026. Producția totală de videoclipuri a crescut constant începând cu luna ianuarie, înainte de a accelera brusc în aprilie și de a atinge un vârf de aproape 4.000 de videoclipuri într-o fereastră de 14 zile, un nivel de aproape patru ori mai ridicat decât cel observat la începutul anului. Modelele de activitate zilnică arată o creștere constantă și un vârf în perioada 1-5 mai, până la moțiunea de cenzură, cu vârfuri repetate care depășesc 400-500 de videoclipuri pe zi.

Numărul postărilor publicate de cele 49 de conturi de origine a fost în continuă creștere din luna ianuarie. De la 57 de videoclipuri postate pe zi în ianuarie, în aprilie acestea postau în medie 246 de videoclipuri pe zi, ritm care s-a menținut și în luna aprilie. Am observat o creștere în perioada aprilie-mai o creștere de până la 4x a activității de postare a conturilor.

Două conturi ies în evidență, fiind probabil create sau convertite în conturi politice în 2026:

Analiza comentariilor

Majoritatea comentariilor analizate reprezintă o secvență repetitivă de emoji-uri. Ne-am limitat la comentariile repetate de cel puțin cinci ori și am identificat 36.000 de comentarii. Aproximativ 47% dintre ele sunt comentarii duplicate, nu similare, adică au exact același număr de emoji-uri, exact aceeași virgulă, exact același semn al exclamării în aceeași poziție.

Scopul credem că este acela de a amplifica artificial interacțiunile cu postările acestor conturi, împingând în feed-ul utilizatorilor aceste conturi inautentice care simulează interesul real în primă instanță.

Cel mai mare grup de comentarii coordonate este în jurul lui Călin Georgescu. Mesajul „Călin Georgescu Președinte” (și ușoare variații ale acestuia cu emoji) a fost postat de 17.268 de ori de către 9.399 de utilizatori unici pe 2.051 de videoclipuri, ceea ce îl face cel mai amplificat mesaj text din setul de date, activ în perioada 1 aprilie – 11 mai 2026.

Analiza urmăritorilor conturilor principale

Total înregistrări: 267.825 de urmăritori colectați de la 49 conturi originale potențial coordonate. DEFINIȚII: cont original = cont care creează conținut monitorizat în perioada 1 aprilie – 11 mai; urmăritor = unul dintre cele 267.825 de conturi colectate din listele de urmăritori ale conturilor originale.

Din totalul de 267.825 de înregistrări ale următorilor analizate, 53,1% sunt conturi goale, care nu au postat niciun videoclip. Cele mai puternice semnale de coordonare provin de la un grup de conturi ale căror liste de urmăritori fără postări se suprapun în mare măsură între conturi, cele mai puternic influențate fiind conturile sieusuntcggs și patriot.aur1, unde 90% și, respectiv, 87% dintre urmăritorii lor cu conturi goale (fără videoclipuri) sunt comuni cu alte conturi monitorizate.

De asemenea, 25% din totalul analizat prezintă caracteristici specifice conturilor automate: au un raport disproporționat între followers-following, nu au videoclipuri postate și nici descrieri de profil.

Principalele subiecte și impactul acestor narațiuni în viața reală

Din punct de vedere politic, conturile analizate urmăresc subminarea încrederii în Uniunea Europeană, în programele ei (SAFE, fonduri de coeziune ș.a.), dar și în vecinii imediați ai României, victime ale agresiunii rusești militare (Ucraina) sau hibride (Republica Moldova), precum și a politicienilor și partidelor politice care sunt văzute drept susținătorii cei mai importanți ai acestora pe plan intern (Nicușor Dan, Ilie Bolojan, USR). Aceștia sunt asociați și deciziei de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024, care a produs un deficit democratic. Ca soluție, mai ales în contextul actualei crize guvernamentale, sunt propuse alegerile anticipate (atât parlamentare, cât și prezidențiale) și crearea unei noi majorități care să-l susțină pe Călin Georgescu fie în funcția de prim-ministru, fie de Președinte.

Avem de-a face cu un ecosistem format din medii mainstream și TikTok care se susțin reciproc: emisiuni televizate sau online cu simpatii suveraniste (postul Realitatea Plus, Marius Tucă Show sau interviurile Gândul, printre alții) invită politicieni sau formatori de opinie suveraniști, care de multe ori discută conținut de pe TikTok, iar acest conținut se întoarce apoi în spațiul online prin noi preluări.

O analiză calitativă a conținutului inautentic studiat arată două mari categorii de „ținte” ale subminării încrederii:

Uniunea Europeană și alte organizații internaționale sau programe UE aflate pe agenda publică (de exemplu, aderarea la OCDE, programul SAFE al Comisiei Europene) respectiv Republica Moldova și Ucraina.

Ele sunt portretizate ca antagonice „interesului național” sau chiar anti-naționale. Tematicile anti-UE sau pro-„suveranitate” domină, cu 32,8% din total.

Sunt utilizate artificii retorice vechi, transpuse în actualitate: România este o țară „bogată” cu multe resurse naturale, care însă ar fi „furate” de străini sau cedate de politicienii pro-europeni aflați la guvernare. Fondurile europene de coeziune sunt prezentate drept o formă de dependență de care România ar putea scăpa dacă ar fi în stare să-și exploateze resursele naturale, fiind astfel întreținută percepția (eronată, așa cum arată și un raport recent EFOR: importăm 25% din necesarul de gaz și 76% din cel de petrol) că România are un potențial neexploatat de resurse naturale – „România este o țară care poate produce energie pentru toată Europa”. Programul SAFE este țintit în mod special, într-un mod similar cu PNRR-ul, ca o modalitate de control din partea unor elite europene prin intermediul unor împrumuturi alocate netransparent, cu „dobânzi mari”.

Prim-ministrul demis Ilie Bolojan, Președintele Nicușor Dan și Uniunea Salvați România (USR). Acești actori sunt prezentați drept facilitatorii intereselor Uniunii Europene în România.

Lui Ilie Bolojan îi este imputată situația economică a României, mereu prezentată în termeni apocaliptici „economia se prăbușește!”, dar și măsuri precum listarea la bursă a unor pachete minoritare de acțiuni de la companii de stat, privită drept un exemplu de „vânzare a țării”. Atacurile sunt foarte personalizate și concentrate în jurul premierului demis. Partidul pe care îl conduce, PNL, este menționat foarte rar, exclusiv ca parte a fostei coaliții de guvernare, fără conotații negative. Nu sunt menționate nici alte personalități din PNL. În schimb, USR pare să preia rolul negativ de partid aflat la guvernare, asociat lui Bolojan.

Președintele Nicușor Dan rămâne ținta predilectă a conturilor examinate. Se pune foarte mult accentul pe diversele „gafe” ale Președintelui, pe stilul său retoric sau pe gestica sa. Când vine vorba de conținut, Președintele este criticat pentru sprijinul pentru Republica Moldova și Ucraina: chiar și menționarea acestora în formate europene unde cele două state vecine sunt pe agendă aduce proteste de tipul „nu se vorbește suficient despre România”.

Reglementări digitale și obligațiile VLOPS (Very Large Online Platforms)

Argument: Mecanismele de siguranță ale platformelor par mai degrabă create ad hoc atunci când apare un scandal public sau în timpul alegerilor, deși există obligația să se asigure continuu un spațiu informațional sigur pentru utilizatori.

La ce ne referim? În cadrul Uniunii Europene se aplică Digital Services Act, principala legislație care reglementează drepturile și obligațiile VLOPS (very large online platforms) precum Meta, Google, TikTok. În cadrul acesteia avem definiția riscurilor sistemice (articolul 34), unde riscurile sistemice se încadrează în patru categorii:

1. diseminarea de conținut ilegal,
2. efecte negative asupra drepturilor fundamentale,
3. efecte negative asupra discursului civic, procese electorale și securitate publică și
4. efecte negative legate de violența de gen, sănătate publică, protecția minorilor, consecințe severe negative asupra sănătății fizice și mintale.

În acest sens, vedem cum există obligația de a construi sisteme de monitorizare continuă a integrității serviciilor oferite, articolul 34 menționând că evaluarea riscurilor trebuie să ia în considerare o multitudine de factori precum arhitectura (design-ul) algoritmului de recomandare, sistemele de moderare de conținut, implementarea termenilor și condițiilor, inclusiv analiza dacă serviciul prestat este afectat de conținut automat, inautentic, de amplificare și diseminare de conținut incompatibil cu termenii și condițiile lor.

În plus, Codul de Practică împotriva Dezinformării (Code of Conduct on Disinformation 2025) a fost integrat în cadrul DSA – Digital Services Act. În cadrul acestuia regăsim explicit în angajamentul 14, secțiunea Integritatea Serviciilor, definiții pentru comportament manipulator interzis precum: crearea și folosirea de conturi false, precum și amplificarea prin boți, uzurparea de identitate (conturile CG1, CG2, CG100), deep fake-uri care au un scop malițios, promovare netransparentă inclusiv prin utilizarea influencerilor, comportament de utilizator care are ca scop amplificarea artificială a dezinformării.

Revizuirea reglementărilor naționale privind finanțarea campaniilor de promovare

OUG-ul privind transparența publicității politice nu a abordat problema fundamentală, ci a impus doar un mecanism de sesizări pentru reclame nemarcate, pornind de la principiile Regulamentului 2024/900. Pe de altă parte, întrebările fundamentale rămân: unde se face plata, cum este raportată, și cine este responsabil. O mare parte din reclama politică este finanțată din subvențiile pe care le primesc partidele politice. Se vede un influx mare de fonduri în timpul unor crize politice sau în perioadele pre-electorale. Toate aceste reclame au fost finanțate până acum fără a exista o marcare a materialelor așa cum se întâmplă în timpul campaniei electorale. Deși intrarea în vigoare a Regulamentului 900 ar fi trebuit să producă mai multă transparență, aceasta se lasă așteptată. ANCOM și AEP au început să lucreze la un proiect de lege care să adapteze Regulamentul la România, inclusiv prin reglementarea unui cadrul instituțional. Cu toate acestea, pentru a înțelege legătura dintre conținut și sursa banilor, trebuie luate câteva măsuri concrete:

• Raportări lunare detaliate privind cheltuielile din subvenții pentru propagandă, care să includă și numele beneficiarilor finali ai banilor (deci nu firmele de consultanță)
• Crearea unui mecanism eficient de urmărire a cheltuielilor din spațiul online. De exemplu, AEP ar putea dezvolta o metodologie de monitorizare și urmărire a cheltuielilor ilegale din online. Experiența anterioară a arătat că la alegerile din 2025 o campanie majoră nemarcată, cu publicitate negativă a rulat pe Facebook în mod ilegal fără a fi identificat plătitorul. În lipsa unor investigații serioase, inclusiv cu sprijinul Poliției sau procurorilor, dar și al ANAF, astfel de campanii pot rula nestingherite. De asemenea, trebuie notată reticența VLOPs de a furniza date despre identitatea creatorilor unor campanii, chiar când este vorba de încălcări evidente ale legii.
• Trebuie introduse modificări legislative pentru perioada electorală. În acest moment, OUG 1/2025 nu se mai aplică, iar legislația electorală este foarte vagă cu privire la urmărirea și sancționarea campaniilor ilegale în online. De asemenea, aceste reglementări nu ar trebui să urmărească numai sancționarea unor actori pentru postări individuale, dar trebuie să vegheze mai ales asupra unor campanii organizate, cu conținut coordonat, pentru care se plătesc bani de către competitori sau terți.
• Definirea terților și a posibilității ca actori externi campaniilor electorale să poată contribui în mod legal. Acest lucru este reglementat în multe țări, precum UK, Germania sau Letonia.

STRATCOM – Creșterea capacității civile de comunicare strategică în România

În noiembrie 2024, singura monitorizare publicată înainte de primul tur prezidențial a aparținut Expert Forum. Luni de zile mai târziu, TikTok confirma că într-adevăr au existat 27.000 de conturi false care îl promovau pe Călin Georgescu. În anul și jumătatea care s-a scurs de atunci, societatea civilă, universitățile și presa sunt cei care au continuat aceste investigații și au reacționat.

Arhitectura instituțională actuală a României oferă competențe fragmentate mai multor instituții pentru monitorizare, răspuns și reglementări digitale. De exemplu, în România ANCOM coordonează implementarea DSA (Digital Services Act), însă mandatul acestei instituții este predominant de coordonare și reactiv. Serviciile de informații ar putea fi angajate în astfel de inițiative de monitorizare (SIE pe FIMI; SRI pe DIMI etc) și a comportamentului inautentic, dar nu avem informații publice despre ce anume lucrează ei în această direcție și cât de eficienți sunt. Încrederea într-un STRATCOM e piatra de temelie a succesului sau eșecului unei astfel de inițiative. Dacă vom alege să îi oferim un caracter secret și îl vom pune în mâna unor instituții netransparente, nu vom face decât să alimentăm valul de neîncredere în intențiile statului.

Ce propunem în schimb?

În primul rând, ne putem uita la modelele funcționale din UE: Viginium în Franța, Agenția de Protecție Psihologică din Suedia, Centrul de Excelență de la Helsinki, STRATCOM Moldova, Centrul STRATCOM NATO de la Riga. Toate aceste entități publică rapoarte regulate și accesibile cetățenilor, având programe la scară largă de informare și colaborare cu instituții, jurnaliști societate civilă. De ce asta? Toate studiile care fac referire la FIMI, CIB domestic și campanii de influență sunt create folosind date publice. Argumentul secretului de stat sau al informației clasificate nu poate exista atâta timp cât vorbim de date pe care marile platforme și companii private deja le pun la dispoziție. În România, ONG-urile și jurnaliștii deja publică astfel de rapoarte și investigații, iar alte state membre ale UE o fac și ele de ani de zile.

• Consiliu Consultativ de cercetare independent, compus din practicieni în drepturi digitale, cercetători universitari, reprezentanți ai organizațiilor de presă și ai societății civile, cu dreptul statutar de a publica opinii independente. În România, credem că nicio inițiativă STRATCOM nu poate funcționa legitim fără acest mecanism de colaborare cu experți independenți. Pe de o parte dintr-un motiv pragmatic, majoritatea expertizei în drepturi digitale, studiere și contracarare a manipulării online se află în afara sectorului public. Pe de altă parte, din cauza îngrijorărilor legitime legate de cum un astfel de mecanism, fie din lipsa de capacitate, fie prin manipulare politică, s-ar putea transforma într-un for care să justifice decizii împotriva libertății de exprimare.
• Program de sprijin pentru coordonarea răspunsurilor guvernamentale și susținerea inițiativelor deja existente de educație media, educație civică și combaterea revizionismului istoric. Aici credem că este în primul rând nevoie de a dezvolta capacitatea ministerelor și a instituțiilor vizate de a avea o strategie de comunicare, nu reactivă, ci de a preîntâmpina valul dezinformărilor și manipulărilor online printr-un protocol de comunicare standard. Un STRATCOM are și această funcție consultativă: de a ajuta instituțiile să dezvolte această infrastructură de comunicare în timp de criză, fie anticipând că anumite subiecte vor fi exploatate, fie printr-un protocol de răspuns în fața unei campanii de dezinformare. Pe termen lung, intervențiile la firul ierbii, în școli și în formarea profesorilor sunt printre puținele soluții care pot crea reziliență în fața unui fenomen care se amplifică peste tot în lume.
• Responsabilizarea decidenților politici și restabilirea încrederii în instituții, prin redactarea unui raport privind anularea alegerilor prezidențiale din 2024, care să meargă la cauzele fenomenului și să explice ce s-a petrecut înainte de ziua scrutinului. Unul din cele mai des repetate narațiuni din analiza noastră se bazează pe absența unui astfel de raport, promis public în campania electorală și în timpul mandatului actualului președinte, care să fie asumat de statul român și să arate în detaliu evenimentele care au dus la anularea alegerilor. În lipsa unui raport cuprinzător, oficial și bine argumentat, necesar într-o societate democratică, conspirațiile privind anularea alegerilor vor continua să se răspândească în ciuda tuturor eforturilor instituționale de a încheia discuția pe subiect.
• Comunicare strategică clară din partea decidenților politici pe dosarele de interes național și utilizarea tehnicilor de prebunking. Aleșii publici, de la miniștrii la Președinte, au o responsabilitate de a explica politicile publice pe care și le asumă, precum programul SAFE (de exemplu, prin a răspunde unor întrebări simple ce este, de ce este important, de ce dobânzile sunt foarte avantajoase, unde se duc banii etc.), de a fi transparenți și de a lucra activ la contracararea narațiunilor false răspândite în mediul online și în presa mainstream. În absența unor astfel de eforturi, inclusiv de argumentare, actori maligni pot convinge și mai multe persoane de veridicitatea narațiunilor false pe care le vehiculează.