Demisia este modalitatea de încetare a contractului individual de muncă la inițiativa salariatului. Probabil că ați văzut cum, în filme, este acompaniată de voci ridicate și uși trântite, un veritabil eveniment social. Totuși, dincolo de această dimensiune, propun să privim și către fațeta ei juridică.
Demisia este actul unilateral de voință a salariatului prin care salariatul dispune încetarea contractului individual de muncă, prin intermediul unei notificări scrise (o cerere), ce trebuie să-i fie comunicată angajatorului. După cum se poate observa, demisia este un act liber, ține doar de voința salariatului. Munca forțată este interzisă, de aceea nimeni nu va putea fi obligat să muncească în contra dorinței sale.
De la momentul comunicării notificării angajatorului începe să curgă un termen de preaviz, pe care salariatul este obligat să îl respecte. Acest termen este negociabil atât în cadrul contractului colectiv de muncă, cât și în cadrul contractului individual de muncă, la momentul încheierii sale. Totuși, legea limitează durata acestuia pentru a nu fi abuziv. Astfel, pentru funcțiile de execuție nu va putea fi mai mare de 20 de zile lucrătoare, iar pentru funcțiile de conducere durata maximă este de 45 de zile lucrătoare. Termenul de preaviz a fost reglementat ca un mod de protecție pentru angajator, permițându-i acestuia să angajeze un alt salariat pentru ocuparea postului ce va deveni vacant. De aceea există și posibilitatea angajatorului de a renunța la termenul de preaviz, în acest caz demisia își produce efectele imediat, contractul de muncă încetând ca urmare a renunțării (art. 81 alin. (7) teza finală din Codul Muncii). Dacă angajatorul nu va renunța la termen, contractul individual de muncă va înceta la data expirării termenului de preaviz (art. 81 alin. (6) teza întâi din Codul Muncii).
Totuși, de menționat este faptul că, dacă angajatorul nu și-a executat obligațiile pe care le are în sarcină izvorâte din contractul individual de muncă, precum plata salariului, el nu mai poate obliga angajatul să respecte termenul de preaviz (art. 81 alin. (8) din Codul Muncii). Legea nu face nicio distincție cu privire la natura obligațiilor astfel că nerespectarea oricărei obligații din contractul individual de muncă va permite salariatului să demisioneze astfel.
Spre deosebire de concediere, ce presupune obligația motivării sale în fapt și în drept, demisia nu trebuie motivată de către salariat, salariatul are posibilitatea dispunerii încetării contractului de muncă pentru orice motiv.
O ultimă precizare în legătură cu demisia este legată de efectul suspendării contractului individual de muncă. Astfel, în cazul în care contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat la rândul său (art. 81 alin. (6) din Codul Muncii). După încetarea cauzei de suspendare, termenul de preaviz va începe să curgă din nou.
Autor: Ioan Borza Dediu