Atât bugetele din România, cât și cele din Moldova au fonduri de urgență dedicate pentru calamități sau cheltuieli care nu pot fi prevăzute. În România, Fondurile de Rezervă (cheltuieli urgente) și de Intervenție (calamități) la nivel național sunt gestionate de către Guvern și se alocă potrivit Legii 500/2002, unde există foarte puține prevederi privind alocarea acestor bani. Cu alte cuvinte, Guvernul decide pe ce se cheltuie acești bani fără a avea prea multe limitări. Motiv pentru care din 2002 fondurile au fost cheltuite constant pe baza excepțiilor: au existat nu mai puțin de 30 de derogări de la art. 30, care au stabilit că banii se pot cheltui pe salarii, datorii sau pe alte intervenții a căror urgență poate fi dezbătută.
Un tip de decizie care poate fi clientelară este mărirea sumelor destinate urgențelor. Spre exemplu, în 2014, Guvernul Ponta a mărit suma de la 161 de milioane la 2,34 miliarde. Curtea de Conturi a concluzionat în raportul anual că majoritatea banilor nu au fost cheltuiți pe chestiuni urgente sau neprevăzute. În anumiți ani banii din Fondul de Rezervă au mers chiar înspre asigurarea de plăți din PNDL, care cu siguranță nu reprezentau o urgență.
Graficele de mai jos ne arată că schimbarea partidului de la guvernare conduce la alocarea fondurilor către noul partid, chiar dacă vorbim despre bani destinați urgențelor; iar urgențele și situațiile neprevăzute ar trebui să apară la toate partidele, nu doar la cel de la guvernare
Alocări FR/FI 2008-2017, per partide, % din fiecare an; doar fondurile pentru infrastructură alocate direct către administrația locală
Conform graficului de mai jos am putea crede că urgențele apar doar în ani electorali (marcați cu roșu)
Alocări FR și FI pentru administrația locală, 2008-2017; doar fondurile pentru infrastructură alocate direct către administrația locală