Pentru a ilustra cum funcționează programele de investiții, vom descrie modul de funcționare pentru Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) – România și mai multe fonduri din Moldova, dintre care Programul Drumuri bune pentru Moldova sau fondurile pentru eficiență energetică sau investiții sociale.
PNDL este un program gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) și cea mai importantă sursă de alocări din țară pentru infractructură. Acesta este reglementat prin OUG 28/2013 și a continuat o serie de programe începute încă din anii ‘90 care acopereau cheltuieli pentru drumuri județene și locale, pietruiri, alimentare cu apă sau canalizare. PNDL 2 acoperă și construcția pentru școli și grădinițe. Este un program din care s-a construit infrastructură mai degrabă mică și mijlocie și nu drumuri naționale sau autostrăzi.
Alocările se fac prin ordin de ministru, fără a exista o transparență suficient de mare privind algoritmii care sunt aplicați de minister pentru alocări. De exemplu, 2 dintre criteriile specificate în lege sunt populația și capacitatea financiară a localității; dar nu știm cu siguranță cât la sută din evaluarea finală reprezintă fiecare dintre aceste criterii. Nu există decât o listă cu localitățile unde s-au alocat banii și sumele, fără a exista o justificare sau o evaluare numerică (un punctaj, spre exemplu, pe o scară de la 0 la 100).
De asemenea, proiectele nu sunt numerotate, iar în unii ani au avut denumiri diferite, ceea ce face foarte dificilă urmărirea unui proiect de la cap la coadă, pe o durată mai lungă. Numele pot fi diferite, ca de exemplu Alimentare cu apă vs Sistem de alimentare cu apă în comuna Colibași, judeţul Giurgiu (același proiect, ani diferiți) sau pot fi foarte asemănătoare, ca de exemplu Reabilitare străzi principale în comuna Crevedia Mare vs Modernizare drumuri stradale comuna Crevedia Mare.
Din această cauză, pentru anumite perioade, este dificil să vedem câți bani a primit o localitate pentru un proiect, având în vedere că unele proiecte sunt multianuale. Mai mult, și procedurile de achiziție sunt foarte dificil de urmărit și cu siguranță nu pot fi analizate per ansamblu. Dacă ar fi avut un cod unic de proiect (cum este codul SMIS la fondurile europene), centralizarea acestor informații ar fi fost cu siguranță mult mai ușoară.