Secretariatul General al Guvernului a lansat pe 8 iulie 2020 o pre-consultare privind oportunitatea modificării O.G. 26/2000 care reglementează asociațiile și fundațiile.
EFOR nu este de acord cu această inițiativă deoarece ea nu pleacă de la o analiză a problemelor reale ce afectează în mod curent funcționarea fundațiilor și asociațiilor.
“Debirocratizarea” e un principiu corect în general; încurajăm autoritățile să se aplece cu seriozitate asupra sa. Numai că, din propunerile făcute, nu reiese că Guvernul ar cunoaște care sunt lucrurile cu adevărat urgente pentru mediul ONG – nu înființarea și desființarea organizațiilor care sunt evenimente unice sunt problemele noastre, ci șirul nesfârșit de pași birocratici pe care trebuie să îi parcurgem lună de lună in interacțiunea cu statul. Într-un scenariu pesimist, schimbările sugerate ar putea avea chiar efecte negative pentru sectorul non-profit, pe termen lung.
În fine, propunerile ar fi trebuit să vină de la Ministerul Justiției (MJ), nu SGG, pentru că MJ are inițiativă legislativă în ceea ce privește asociațiile și fundațiile. Nu este clar de ce, din toată gama largă de acțiuni ce pot promova debirocratizarea, SGG a ales exact o nișă pe care nu o cunoaște prea bine și unde nu are în mod normal inițiativă legislativă.
Detaliem mai jos obiecțiile noastre cu privire la câteva dintre propuneri:
1. Trecerea de la o procedura judiciară la una administrativă
Experiența ultimilor ani a dovedit că asociațiile și fundațiile ajung să fie un critic al autorităților și clasei politice. Din acest motiv, sub guvernări precedente au existat multe inițiative legislative în Parlament pentru modificarea O.G. 26/2000 al căror scop era să restrângă spațiul de acțiune al organizațiilor neguvernamentale așa cum se întâmplă și în alte țări din regiune.
Faptul că un judecător decide înființarea și desființarea unei entități non-profit a funcționat în aceste condiții ca o protecție contra dizolvării abuzive de organizații în aceste perioade “dure” și considerăm că menținerea judecătorului în acest proces este esențială pentru protejarea libertății de asociere.
Oricum, trecerea la o procedură administrativă nu garantează în niciun fel că interacțiunea cu statul va fi mai eficientă și suplă. Din contră, competența unei autorități administrative va vulnerabiliza sectorul neguvernamental, întrucât în astfel de instituții influența politică e mai mare.
Nu este exclus ca o instituție administrativă să întârzie înființarea unor asociații sau fundații al căror obiect de activitate este considerat nepotrivit de un baron local sau lider național, prin diferite șicane birocratice. Faptul că o astfel de decizie va putea fi atacată în contencios administrativ nu constituie o garanție suficientă pentru asigurarea libertății de asociere – și în nici un caz nu reprezintă o scurtare a procesului.
2. Transferarea atribuțiilor cu privire la asociații și fundații la ONRC (Oficiul Național al Registrului Comerțului)
Ne opunem trecerii acestei competențe la ONRC, organism care nu cunoaște specificul asociațiilor și fundațiilor, unul diferit diferit de cel al societăților comerciale. Nu vedem cum acest transfer ar îmbunătăți in vreun fel viața ONG-urilor.
3. Introducerea clasificării domeniilor de activitate a organizațiilor (“tip CAEN”) ar putea crea bariere suplimentare pentru acest sector, de exemplu în accesarea finanțărilor. Nu e clar de fapt care este rostul măsurii: cine ar beneficia de pe urma introducerii unei astfel de clasificări și activitatea cui ar fi simplificată prin acest instrument. Dacă privim în ansamblu propunerile analizate anterior e ușor să ne imaginăm un scenariu în care această clasificare devine un instrument în plus de presiune prin excluderea din listă a unor tipuri de activități incomode. Exemplul grăitor “așa nu” este Republica Moldova, unde organizațiile neguvernamentale se înregistrează pe lângă ministerul de competent de activitatea pe care urmează să o desfășoare, iar apoi riscă desființarea dacă depășesc spectrul activităților pe care acea clasificare, stabilită cu ani în urmă, o permite! Propunerea contrazice oricum flagrant scopul anunțat – debirocratizarea – generând proceduri administrative care până acum nu existau, al căror rost nu este explicat.
4. Simplificarea reală a procedurilor
Dacă Guvernul dorește o debirocratizare utilă pentru mediul ONG, trebuie să se concentreze pe zecile de proceduri și documente cerute de legislația muncii, ANAF, programele de finanțare cu fonduri românești și europene, emițătorii de caziere și adeverințe solicitate de alte instituții ale statului, şamd. Acestea sunt elementele de birocrație care ne măresc costurile de funcționare permanent, lună de lună – nu înființarea ori schimbarea statutului, care se petrec o dată sau de câteva ori în viața organizației.
Un bun început în acest sens ar fi un sumar cuprinzător și informat de probleme, întocmit preliminar de serviciul din cadrul SGG care se ocupă de relația cu societatea civilă, discutat apoi cu mediul asociativ. De asemenea, e necesar un dialog cu instituțiile competente pe zona de reglementare, în acest caz Ministerul Justiției, al cărui punct de vedere lipsește din dezbaterea publică.
EFOR se declară disponibil să dea feedback și sugestii pe sumarul de probleme întocmit în perioada următoare de SGG, pentru a se ajunge astfel la o Carte Albă a Obstacolelor Birocratice pentru ONG bună și completă. Intr-o fază ulterioară, pe baza acestei Cărţi Albe, se poate trece și la etapa de schimbări legislative și de reglementare, acolo unde va fi cazul.
Loading...
Reload document 
Open in new tab