Motto: “we told you so”, adică EFOR a avertizat de anii trecuţi că problemele şi datoriile se acumulează. La începutul lui 2021 Primăria Generală e în faliment tehnic având conturile bancare poprite.
Iată de ce.
EPISODUL 1: Subvenţionarea Gigacaloriei, printre cele mai ieftine din ţară
Primim căldură “sub standard”, cum a admis primarul general, dar şi plătim sub standard: în Bucureşti achităm direct doar 41% din costul real al Gcal (procentul cu roşu). În valoare absolută (cu verde) asta e printre cele mai scăzute preţuri din ţară (160 lei în 2018). Doar Braşovul plăteşte proporţional mai puţin (însă mai mult ca valoare) pentru că are costuri de producţie imense (cu galben). Şi în Harghita, la polul frigului, plătesc mai mult.
A doua problemă este că, începând cu primarul Oprescu, subvenţia (adică diferenţa de bani între cost şi preţ) nici nu s-a mai virat integral de la primărie, deoarece n-au mai dorit muşchii primarilor succesivi, care au preferat să bage banii în alte chestii. Ca atare datoriile s-au umflat, sistemul s-a decapitalizat şi s-a ajuns unde vedeţi astăzi, fără investiţii făcute.
Dar având în vedere că sistemul de încălzire centrală din Bucureşti e de departe cel mai mare ca număr de apartamente brabşate, cât restul ţării la un loc, trebuie să mulţumim patriei pentru că ne subvenţionează periodic prin transferuri de la bugetul central şi mâncat pe datorie de la Elcen, companie naţională. Plus probabil o mare ştergere de datorii care va veni la un moment dat. Thank you, Vaslui
EPISODUL 2: Subvenţionarea STB / transportului de suprafaţă
De unde vine dezastrul STB, adică al transportului în comun de suprafaţă în Bucureşti? Povestea e simplă: noi achităm doar 20% din costul unui bilet (1.3 RON, printre cele mai ieftine din ţară). Restul e subvenţia pe care Primăria Bucureşti o promite STB, e inclusă în buget, dar nu e plătită integral niciodată. Sub Gabriela Firea acestă diferenţă s-a mărit: anul trecut le-a promis 1.235 miliarde dar a virat 825 milioane, adică 66% din sumă. În timp s-au acumulat 900 milioane datorie.
E drept, pe transportul public de suprafaţă bucureştenii nu primesc bani necuveniţi de la guvern (la metrou, da: subvenţia în preţul biletului e la fel de mare, dar fiindcă Metrorex e la ministerul Transporturilor, nu la primărie, caz rar în Europa, înseamnă că ne pe bucureşteni îi subvenţionează restul ţării, exact ca la încălzire centrală). Însă primăria cere acum reeşalonarea celor 900 mil datorie, ceea ce tot ajutor indirect înseamnă.
Aici duce populismul: bugetul pe 2021 de 4 miliarde RON al Primăriei Generale face cât subvenţia Gcal + subvenţia STB + plata datoriilor istorice acumulate la cele două companii. Şi încă n-au preluat metroul!
Dar oricum, rămâne cum am stabilit: thank you, Vaslui!
EPISODUL 3: Transport comun gratuit
Gratuitatea transportului în comun e o idee radicală, cu care se cochetează în 2-3 locuri prin Europa, pare un pic sci-fi. Ei bine, Bucureştiul a realizat-o deja: în timp ce alţii se ceartă pe principii şi mecanisme de finanţare, sau fac polemici ideologice, noi le-am luat-o înainte. Combinaţia de subvenţie masivă, gratuităţi legale, mers fără bilet, plus scăderea de clienţi în pandemie, a dus încasările din bilete şi abonamente la 8% din bugetul STB; asta e proiecţia bugetară pe 2021. La banii ăştia, nu ştiu de ce ne mai încurcăm cu bilete defel, probabil ne costă mai mult administrarea lor. Uite aşa de construieşte la Bucureşti Utopia din nebăgare de seamă. Şi totuşi cineva acoperă costurile astea, nu?
Desigur: thank you Vaslui!
EPISODUL 4: De ce Clujul poate şi Bucureştiul, nu?
Saga STB e fără sfârşit: cum e posibil ca la Cluj compania municipală de transport în comun (CTP) să aibă încasări de 564 lei/locuitor în medie, iar la Bucureşti STB doar 112 lei/locuitor?
Noul şef al STB ar trebui urgent să facă un exerciţiu de benchmarking şi să explice de unde vin diferenţele astea: preţ bilet prea mic, blat generalizat, sub-utilizarea reţelei pentru că Bucureştiul are şi metrou etc? Cum ai da-o, e foarte greu să justifici un raport de 5:1.
Iar calculul e făcut în ipoteza generoasă că la Cluj cele 171 milioane RON încasate de la călători cuprind şi gratuităţile (nu am detaliul ăsta), astfel încât să fie comparabil cu totalul de 213 milioane RON la STB. Că dacă sunt doar încasări efective, atunci trebuie comparat cu 96 milioane ale STB, adică 51 lei/locuitor, iar raportul între Cluj şi Bucureşti devine 11:1.