Policy cycle, evidence-based policy versus tradiția legalistă
Au trecut alegerile, iar partea de politică propriu-zisă – selecția candidaților pe liste, campanie, votul, șampania de după aflarea rezultatelor – rămân în urmă. Munca de consilier are de îmbinat două activiăţi foarte diferite: elaborarea politicilor publice (public policy) și politica negocierii de alianțe ca să vă vedeți proiectele aprobate.
Politica publică este definită ca un curs de acțiune sau inacțiune, adoptat deliberat de autorități publice, cu scopul de a rezolva o problemă sau un set de probleme.
Mai simplu spus, politica publică este de fapt conținutul unei decizii pe care o aveți de luat în calitate de consilieri locali: textul unei hotărâri de consiliu local, de exemplu. Dacă ea e bine construită, toate elementele din definiţie trebuie să fie clare pentru toată lumea: problema de rezolvat să fie clar formulată, mijloacele de a o rezolva să fie la îndemâna autorităţii publice, iar aceasta, după ce analizează toate datele, să adopte la fel de limpede un plan de a acţiona (sau decizia deliberată de a nu acţiona, dacă problema e considerată nerelevantă, ori nu există mijloace realiste de a o rezolva etc).
Să zicem că vă preocupă o problemă a comunității și trebuie să explicați pe înțelesul tuturor care sunt cauzele ei și de ce trebuie rezolvată, să găsiți soluții – de preferat, chiar mai multe, dintre care să o alegeți pe cea mai potrivită, fie că este mai ieftină sau mai ușor de gestionat.
Trebuie estimat apoi costul în bani, resurse administrative și durata în care se poate pune în aplicare. Întotdeauna există costuri și beneficii de pus în balanţă, orice am face în viaţă – şi mai ales în instituţiile publice – apoi probleme care apar în aplicare, unele imprevizibile. Aceste elemente trebuie analizate temeinic în prealabil, iar în plus trebuie prevăzut spaţiu pentru feedback şi corecţii necesare pe parcurs. Toate împreună formează ceea ce se cheamă “paradigma raţională de public policy”, adică un model ideal de acţiune (Fig. 4).
Abia după ce aceste lucruri sunt clarificate și puse în secvenţa corectă începe o nouă luptă politică. Pentru a vă promova proiectul, va trebui să strângeți o majoritate în consiliu care să îl susțină la vot. Exact același proces de documentare și de analiză aprofundată trebuie realizat și dacă inițiatorul e primarul sau aparatul său de specialitate, deoarece cum am spus şi mai sus, în practică majoritatea proiectelor de hotărâri sunt inițiate de aceștia. Din păcate, nu există criterii la fel de stricte de fundamentare pentru hotărârile de consiliu local, cu excepția celor legate de buget sau de investiții, comparativ cu legislația națională, deși ar fi un model de bună practică fundamentarea serioasă a proiectelor care privesc decizii importante.
Completitudinea și calitatea documentelor sunt esențiale, inclusiv pentru a vă putea formula amendamente în timpul dezbaterii proiectelor de hotărâri în comisiile de specialitate ale consiliului local ori în plen. De prea multe ori un proiect de hotărâre pornește de la rezolvarea ad hoc a unei chestiuni punctuale, fără o analiză corectă de impact; susținerea măsurii se face fără o dezbatere reală, prin mobilizarea unei majorități doar pe linie de partid, la inițiativa primarului sau a unor consilieri mai influenți și mai vizibili. Nu e de mirare că apoi apar efecte neanticipate, blocaje în aplicare sau costuri subestimate iniţial ori beneficii supra-estimate.
Descrierea problemei, a soluțiilor, a impactului măsurii (efecte asupra problemei, buget necesar, impact mai larg asupra situației socio-economice a comunității) sunt aspecte obligatorii care fac parte din procesul de elaborare a unei hotărâri de consiliu local descris mai sus în capitolul Transparență. Aceste documente însoțesc proiectul de hotărâre care va fi pus pe agenda unei ședințe de consiliu.
Evident, de multe ori analizele cost-beneficiu și estimarea impactului sunt bifate formal sau lipsesc cu desăvârșire, fiind considerate “o birocraţie care întârzie proiectele”! Nu sunt corect estimate costul total, inclusiv resursele administrative, de capacitate a primăriei, ori nu se arată clar cum politica propusă va răspunde problemei ce se vrea a fi rezolvată.