Primarul convoacă ședințele consiliului local, ordinare și extraordinare, și participă la acestea. În calitate de executiv, primarul pune în aplicare hotărârile consiliului și poate avea inițiativă legislativă (proiecte de hotărâri). În practică, așa cum vom discuta mai jos, marea majoritate a hotărârilor sunt inițiate de primar (la fel cum se întâmplă şi la nivel central, în relaţia guvern-parlament!).
În același timp, primarul este responsabil în fața consiliului local, căruia îi prezintă în primul trimestru al anului un raport anual privind starea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale, care se publică pe pagina de internet a primăriei, precum și alte rapoarte și informări la solicitarea consiliului local. De asemenea, prezintă consiliului informări periodice privind execuția bugetară. Primarul are inițiativa în elaborarea proiectelor de strategii privind starea economică, socială și de mediu a UAT, planuri urbanistice ş.a.m.d., le publică pe site, organizează consultări publice și le supune apoi aprobării consiliului local.
Important: deși consilierii locali au toate pârghiile legale pentru a obține toate informațiile pe care le solicită de la diversele departamente din aparatul de specialitate al primăriei, în practică, trebuie să știți exact ce căutați. Nu puteți cere un raport sau o situație dacă nu știți că aceasta există sau unde se află datele. Este esenţial să vă faceți bine temele, să vă alegeți câteva subiecte pe care să vă specializați și să discutați cu toți cei implicaţi, cum am menționat mai sus, mai ales că unele din acestea pot fi foarte tehnice: de pildă, urbanismul sau gestiunea unui serviciu public.
Același lucru este valabil și pentru instituțiile din subordine, companii municipale, diverse servicii publice. Pentru a înțelege cu adevărat care sunt problemele acestora, trebuie să discutați cu angajați din aceste intituții sau companii, peste capul conducerii lor, mai ales acolo unde doriți să reformați un sistem cu multiple probleme, inclusiv corupție sau clientelism. Aceste misiuni de informare nu sunt prea diferite de modul în care un jurnalist (bun) își caută surse şi îşi formează o opinie pe un subiect înainte de a scrie!
Este importantă să înţelegeţi corect modului în care administrația publică locală furnizează serviciile publice comunității. Există o diversitate de situații care implică de multe ori cunoștințe și colaborarea cu numeroase alte instituții sau alți actori. Mai ales în domeniile în care aspectele tehnice sunt importante, trebuie să aveți acces la un corp de experți tehnici din interiorul partidului, așa cum vom recomanda mai jos.
De pildă, unele servicii publice pot fi gestionate direct de primărie sau pot fi delegate unor operatori. În cazul utilităților, veți avea regulamente cadru pentru furnizarea serviciilor cu indicatori de performanță, contracte de delegare a operării, relația cu un reglementator la nivel național (ANRSC), un departament al primăriei responsabil cu coordonarea serviciului, eventual și alte entități, cum e cazul unui reglementator local specializat în monitorizarea serviciilor locale, care funcționează autonom de primărie (cum este AMRSP în București, o entitate cu rol de monitorizare care are statut de organizație nonprofit).
Alte servicii publice pot fi delegate unor operatori privați printr-un contract de concesiune iar atribuirea acestuia trebuie să respecte legislația privind achizițiile publice. Este nevoie de înțelegerea specificului acelei activități pentru ca un contract de concesiune să fie bine făcut și să se poată da sancțiuni pentru neîndeplinirea unor indicatori de performanță. De pildă, puteți umări disputa din București privind serviciul de salubritate în sectoarele 1 și 2.
Există situații în care un serviciu public local este gestionat în comun de mai multe UAT-uri, cum ar fi cele de apă și canalizare sau gestiunea deșeurilor. Acestea fac obiectul unor Asociații de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) care sunt o formă de asociere inter-municipală ce deţine contractul cu operatorul serviciului și monitorizează furnizarea acestuia.
Important: ADI-urile au în momentul de faţă un statut destul de slab, deoarece deciziile se iau în continuare în consiliile locale ale UAT-urilor care îl formează; de pildă, aprobarea tarifelor. Asta explică şi multe din întârzierile şi disfuncţiunile pe care le vedem în practică.
Aici e important de înțeles care sunt relațiile de putere reală în interiorul unui ADI. Din cauza statutului slab al ADI, de cele mai multe ori deciziile se iau la nivelul celui mai puternic UAT din asociere, de exemplu, consiliul local al municipiului reședință de județ sau consiliul județean. Cei mai mititei n-au mare influenţă.
Nu în ultimul rând, există situații în care un serviciu public (de pildă, unele servicii sociale) se pot realiza în colaborare cu alți actori, ca organizații din societatea civilă.
Există în România şi alte forme de cooperare intermunicipală, precum Zonele Metropolitane, adică asocieri contractuale între UAT-uri de nivel unu grupate în jurul unei aglomeraţii urbane mai mari. Ele sunt în număr de 13-14 (una dintre ele se înfiinţase şi apoi s-a desfiinţat), plus încă vreo 10-11 în proces de constituire. Datorită caracterului pur voluntar şi lipsei de tradiţie, ele sunt şi mai slabe în practică decât aranjamentele de tip ADI de care vorbeam mai sus, deci nu au mare impact în practică, dincolo de aspectele ceremoniale şi semnele rutiere la intrare şi ieşire. Construirea unor zone metropolitane cu atribuţii “tari”, în sens european, este încă o temă de viitor în România.