Cât de pregătiți suntem, legislativ și instituțional, pentru o criză energetică? Chiar dacă în 2022 ne-am descurcat și ne-am mai adaptat din mers, realitatea e că aici, în regiunea cea mai expusă la șantajul energetic al rușilor, suntem destul de în urmă cu aplicarea directivelor și regulamentelor europene.
În context regional, România iese relativ bine pe hârtie – dar asta, în vechea tradiție a formelor fără fond. Avem planurile, statisticile și strategiile care trebuie, că ni le cere Bruxelles-ul, dar aplicarea lor nu e deloc urmărită în practică. Nici calitatea nu e cea mai grozavă: planurile naționale nu sunt bine corelate cu cele regionale, ni se pare că trăim pe o insulă în care ”avem resursele noastre” și nu ne gândim și la cei din jur decât când avem noi nevoie de ei (și avem). Acolo unde identificăm probleme nu ne batem capul să scriem și măsuri de prevenție. În plus, ne subminăm singuri securitatea energetică prin alte măsuri greșite, cum ar fi legislația excesivă privind reglementarea prețurilor (descurajând investițiile pe termen lung) și planurile de a crește semnificativ consumul de gaze naturale în următorii ani.
Raportul complet se găsește aici.
