Moartea azi dimineaţă a poliţistului luat pe capotă de milionarul turc stârneşte un val de emoţie pe care deja se cocoaţă vulturii neiertători ai opiniei publice: vânătorii de audienţă din partide, în general parlamentari marginali şi sub-ocupaţi; gurişti TV buni la toate; sindicalişti indignaţi prin fişa postului; psihologi zodiacali. (Ca şi în cazul violului de la Vaslui, dealtfel). Se cer schimbări radicale de legislaţie, împuşcarea fără somaţie a oricărui şofer nu opreşte la semnal, “întărirea autorităţii”, etc.
Se ignoră principiul elementar că nu e bine să modifici o lege doar după experienţa unui caz punctual, oricât te-ar sufoca furia, ci după ce vezi tabloul mai mare, deoarece legea se va aplica mult timp după aceea, în sute de alte cazuri, toate uşor diferite – şi niciodată cazului încheiat. Iar tabloul general e acela că România are o societate relativ paşnică, fără multă violenţă (exceptând pe cea verbală sau domestică, dar nu de ele discutăm acum) şi oricum una fără împuşcături pe stradă. Lumea n-are arme (slavă domnului) şi în general te poţi plimba noaptea liniştit cam pe oriunde.
› citește restul articolului (contributors.ro)