us English

Explicatii dincolo de populism

Nu se poate face referendum în octombrie. Nici în noiembrie

Guvernul PSD-ALDE folosește referendumul pentru modificarea Constituției ca pe un permanent instrument de campanie electorală și tentă populistă care să agite constant spiritele. Liderii partidelor au rostogolit subiectul cu intensitate și au amenințat în câteva rânduri că vor organiza un referendum pentru modificarea Constituției. Legea 3/2000, care reglementează modul de desfășurare a referendumului a fost motiv de dispută parlamentară și în spațiul public.

Marea problemă a acestor inițiative este că nu au în vedere câteva detalii esențiale: Legea 3 este promulgată în anul 2000, nu a fost actualizată aproape deloc (cu excepția articolelor care au convenit partidelor de la putere), iar prevederile ei fac încă referire la acte normative din 1991, când exista cu totul altă filozofie legislativă. Cele mai multe dintre referințele legislative se leagă de legi din anii 2000 sau 1990, deși acestea au fost abrogate.

E clar că un referendum nu ar trebui să aibă loc în astfel de condiții de incertitudine. Regulile jocului ar trebui să fie clare, conform normelor internaționale, mai ales în condițiile în care organizarea unei astfel de consultări nu este urgentă și este puternic criticată în spațiul public.

Citește care sunt problemele Legii 3/2000 în PB EFOR #66

Pe lângă problemele legislative, ar exista serioase probleme de organizare. Dacă referendumul ar avea loc pe 7 octombrie, după cum au anunțat ultima dată liderii PSD, nu există timp pentru identificarea și pregătirea președinților de secții de votare (sau ar fi o acțiune făcută în pripă) și pentru a face achiziție publică de softuri de centralizare a voturilor, ceea ce ar ridica serioase suspiciuni privind desfășurarea corectă a referendumului; ținem cont de exemplu că AEP a inițiat consultări pentru softurile de la alegerile din 2019.

În acest moment nu există niciun fel de intenție din partea Guvernului de a modifica legislația prin OUG (deși este pe departe o metodă dorită), de a rezolva problemele menționate în acest policy brief și nici din partea Parlamentului de a iniția o reformă serioasă privind modul de organizare a referendumului.

EFOR trece în revistă cele mai evidente  probleme legate de Legea 3/2000, care ar pune cu siguranță în dificultate instituțiile care au atribuții în organizarea referendumului:

  • Legea primară după care se organizează referendumul este Legea 3/2000, care se completează cu alte acte normative, în principal cu Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților. Cu alte cuvinte, anumite prevederi privind organizarea alegerilor se preiau din Legea 208 dacă nu există articol specific în Legea 3. Acest fapt conduce la un fel de mozaic legislativ, în care se preiau articole diferite, cu filozofii diferite, care adeseori nu rezonează.
  • Procedurile pentru întocmirea listelor electorale cuprind referiri la norme arhaice, în conflict cu reglementările privind Registrul Electoral și reguli privind datele personale
  • Autoritatea Electorală Permanentă nu face parte din Biroul Electoral Central, chiar dacă asigură asistența tehnică. AEP este principalul depozitar al expertizei electorale și deci ar trebui să fie instituția a cărei experiență să cântărească semnificativ în luarea deciziilor în BEC. De asemenea, Autoritatea gestionează multe dintre instrumentele menționate aici, deci este aproape imposibil să organizezi un proces de acest tip fără implicarea deplină a instituției.
  • Nu există prevederi privind sistemul SIMPV, deci nu se pot face niciun fel de verificări și nici nu există date în timp real privind votul. Nici nu se poate filma închiderea secției și numărarea voturilor, procedură care a condus la transparentizarea unuia dintre cele mai vulnerabile momente ale zilei votului la ultimele alegeri. Având în vedere că la referendumul din 2012 au existat secții de votare cu prezența 3-400% pe listele suplimentare, un astfel de sistem ar fi mai mult decât necesar; singurul instrument în 2012 a fost o raportare periodică prin SMS, care nu conferă o dimensiune reală a votului pe secții.  În opoziție cu un sistem proactiv de prevenire a fraudei, Legea 3 face referire la sistemul primitiv de verificare manuală a listelor electorale, care durează luni de zile:
  • Nu există proceduri privind observarea alegerilor clar specificate. Procedurile de acreditare vor trebui cel mai probabil definite prin hotărâre a BEC-ului, ceea ce poate genera abuzuri și poate chiar blocarea dreptului de a observa referendumul.
  • Articolele despre campanie sunt practic inexistente; există doar art. 30, cu trei alineate, care nu face referire de exemplu la materialele electorale care pot fi folosite, la mijloacele de campanie electorale care pot fi folosite sau la prezența competitorilor în mass media
  • Sancțiunile sunt mult prea slabe și nu acoperă multe din posibilele încălcări ale legii.

 

 


Susține EFOR

Dacă ți-a plăcut acest articol și ceea ce facem, ne poți sprijini prin donații sau te poți implica și tu.