Azi avem două evenimente: o lansare de raport privind liberalizarea pieţei de gaze, la care participă toţi actorii implicaţ
i (ministere – energie, muncă, finanţe; Parlament, ANRE, marile companii, asociaţii de consumatori, mediul de afaceri, bănci, delegaţia Comisiei Europene, ambasade) şi o dezbatere publică la care participă cetăţeni.
La primul eveniment vom dezbate pe marginea ultimului nostru raport pe care îl găsiţi aici; pentru al doilea, am pregătit un scurt Policy Brief, pe care îl găsiţi aici, cu explicaţii simple şi pe înţelesul tuturor. La dezbaterea cu public larg vom avea un sondaj la începutul şi sfârşitul evenimentului, pentru a vedea care este părerea cetăţenilor cu privire la liberalizare şi la modul în care se poate face liberalizarea în aşa fel încât să nu fie afectaţi cei mai săraci dintre consumatori.
Câteva idei principale din raport:
– Liberalizarea pentru consumatorii non-casnici, cei 170.000 de IMM-uri, a fost un real succes: preţurile nu au crescut dincolo de ultimul nivel al preţurilor reglementate, aproape 12% dintre consumatori şi-au schimbat furnizorul, şi încă 30% şi-au renegociat contractele. Este enorm: în alte ţări, rata de schimbare a furnizorilor este de doar 3-4% pe an. Asta spune multe despre gradul de mulţumire a consumatorilor faţă de furnizarea în regim reglementat.
– Liberalizarea pentru consumatorii casnici se poate face găsind o soluţie ţintită clar pentru consumatorii cei mai săraci: există resurse pentru asta. Actualul sistem de preţuri reglementate redistribuie de fapt subvenţia tocmai către cei mai bogaţi consumatori. Cei mai bogaţi 20% dintre consumatorii casnici primesc 38% din subvenţie, în timp ce cei mai săraci 20% din populaţie beneficiază de doar 6% din subvenţie!
– Până acum, dacă se dorea, se putea face liberalizarea integrală a pieţei încă din 2007 încoace. Nu s-a făcut din cauză că s-a dorit subvenţionarea marilor consumatori industriali din industria chimică şi de îngrăşăminte. Dacă se făcea liberalizarea, doar din dividendele suplimentare la bugetul statului sau dintr-un impozit pe veniturile suplimentare din dereglementarea pieţei de gaze, aplicat pe producători, am fi avut bani suficienţi cât să acoperim chiar toată creşterea de preţ pentru consumatorii casnici.
– Lumea nu a observat că preţurile au crescut chiar fără liberalizarea pieţei: de pildă, în 2014, tarifele de distribuţie au crescut cu 30-40%, tarifele de reţea reprezentând 30-35% din preţul final la consumator.
– O piaţă liberalizată înseamnă că îţi vei putea schimba furnizorul de gaze exact ca pe operatorul de telefonie. Nu contează că gazul vine prin reţea: tarifele de reţea sunt reglementate, administratorii reţelelor sunt obligaţi să asigure accesul oricărui producător şi furnizor de gaze. Îţi vei putea alege furnizorul şi sursa gazului.
– Pentru ca consumatorii să se bucure de beneficiile unei pieţe liberalizate, trebuie să avem acces la cât mai multe surse şi rute de conectare. Adică e nevoie de investiţii în reţele, interconectori cu ţările din jur, o bursă funcţională de gaze aşa cum există, deja, pentru energia electrică.
Vezi și cel mai recent film EFOR:
Conferința COSTUL REAL AL ENERGIEI – DEZBATERE PUBLICĂ face parte dintr-un proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România
