Primele 2 părți ale articolului pot fi citite aici: prima parte, a doua parte.
În ultima parte a acestei serii de articole vom privi către limitele acestei libertăți fundamentale. După cum vă amintiți, în primul articol am vorbit despre art. 45 din TFUE ca fiind reglementarea fundamentală în această materie. Același articol instituie și limitele libertății de circulație a lucrătorilor.
Prima limită este aceea determinată de motive de ordine publică, sănătate publică și securitate publică. O listă exhaustivă a unor asemenea motive este dificil de realizat, dar tendința deciziilor CJUE este aceea de orientare înspre o interpretare restrictivă, astfel încât posibilele abuzuri ce ar putea apărea din practica statelor să fie descurajate.
A doua limitare este reprezentată de interzicerea sau restricționarea angajării în administrația publică a cetățenilor altor state membre UE ce își exercită dreptul la libera circulație în spațiul Uniunii. Spețele și problemele apărute cu privire la interpretarea și aplicarea dispoziției au solicitat intervenția CJUE, iar deciziile pronunțate în acest domeniu au conturat sfera și posibilitatea de aplicare a restricției. Prin urmare, câteva mențiuni sunt necesare. Regula ce merită a fi reținută este permiterea angajării persoanelor străine în funcții ce nu necesită exercitarea autorității publice sau nu implică protejarea unor interese generale ale statului. În conținutul intereselor generale ale statului sunt incluse și interesele unor alte colectivități, așa cum sunt cele locale. Astfel, rezultă că angajarea în administrația publică a cetățenilor altor state membre UE, atunci când funcția respectivă nu presupune sarcini de natura celor de mai sus, este permisă, fiind, bineînțeles, supusă unor rigori (precum concursuri de admitere sau examene) cu aplicabilitate generală, nediferențiată în funcție de cetățenia aplicantului.
Autor: Ioan Borza Dediu