EnglishPai nu prea. De fapt, nu ne putem permite nicio clipa sa fim blazati. Chiar daca nu suntem implicati in politica si n-avem de gand sa fim implicati vreodata, tot nu ne putem permite sa adoptam o atitudine de tipul “Eu am standarde, am aspiratii, nu ma implic, nu ma priveste…”. Ba ne priveste. Iata trei studii de caz care arata de ce.
Corporatistii traiesc realitatea faptului ca o multinationala are optiuni, iar daca politicienii care conduc tara in care a investit nu respecta partea lor de intelegere – implicita, de multe ori, ca nu vor incerca sa profite abuziv de investitorii privati in beneficiul statului, poate allege sa se mute. Si-atunci constatam ca neimplicarea noastra ne afecteaza direct la buzunar.
Cei care lucreaza acum in strainatate traiesc realitatea unor alte societati si altor sisteme de decizie, dar tot nu-si pot permite sa ignore ce se intampla in Romania. Au bunici sau parinti ramasi aici, care se confrunta cu un sistem de sanatate subfinantat si cu coruptia de zi cu zi. Au poate copii, de dragul carora au plecat sa munceasca “afara”, copii care sunt supusi insa realitatii unui sistem educational subfinantat si viciat de coruptie. Si uite-asa, parte din banii pe care cei de afara ii trimit celor dragi de-aici se risipesc, consumati de coruptie sau de ineficienta.
Oricine are serviciu si salariu si plateste impozite nu-si poate permite sa ignore efectele politicilor si deciziilor. Conteaza unde se duc banii nostril dati in impozite si sub ce forma sau in ce masura se intorc la noi. De exemplu, in timp ce alunecam prin troienele de pe trotuarele nedeszapezite inca, ne amintim ca asta e consecinta banilor publici dusi in contracte incheiate prin achizitii publice neclare, la firme care nu sunt trase la raspundere daca nu-si fac treaba. Si uite-asa realitatea ne aminteste ca ar trebui sa ne pese.
Cum facem, insa, sa aratam intr-un mod eficient ca ne pasa, ca statul sa stie, la toate nivelurile, ca suntem cu ochii pe el? Nu doar la alegeri, ci tot timpul, sa aiba senzatia permanenta ca e urmarit. Putem participa la consultarile publice pe care autoritatile sunt obligati prin lege sa le realizeze, fara macar sa plecam de acasa. Un e-mail nu e mare lucru, dar mai multe e-mailuri sunt un semnal. E o idee. Astept altele, mai bune. Simplul fapt ca gandim impreuna e un pas inainte.
Autor: Mihai Stanescu