English
Coaliția Națională pentru România (nickname pentru PSD+PNL+UDMR) a preluat frâiele țării cu aproximativ 3 luni înainte de invazia Rusiei în Ucraina. De atunci, derapajele democratice interne s-au înmulţit. Susținerea pentru Ucraina a părut să fie una din puţinele constante de politică ale coaliției. În plan extern, România este un partener de nădejde pentru Ucraina. Discursurile politicienilor noştri la Bruxelles și Washington sunt clare, recunoaștem importanța războiului pentru propria securitate și rămânem loiali cauzei occidentale pro-Ucraina. Însă cu cât alegerile din 2024 se apropie, cu atât e mai diferit ceea ce comunică politicienii noștri în română față de engleză.
În plan intern, exploatarea unor narative de dezinformare cu scopul de a câștiga câteva procente din electoratul cu tendințe naționalist-suveraniste nu mai este o tactică specifică doar partidului AUR. În ultimele luni, partidele de la guvernare nu s-au abținut din a face declarații controversate, profitând de potențialul de popularitate al scandalului din jurul canalului Bîstroe, dar și legat de tema drepturilor minorității românești din Ucraina. Acest trend de a capitaliza politic dezinformarea normalizează discursul ambiguu legat de Ucraina și legitimează opinii care pun la îndoială susținerea României pentru țara vecină.
Comunicarea politică legată de Ucraina. Cine a dominat top-urile online?
În România, Facebook rămâne rețeaua preferată de socializare și informare cu 12,4 milioane de utilizatori în perioada 2020-2022 conform Statista. Majoritatea partidelor politice, instituțiilor și politicienilor folosesc această rețea pentru a comunica activitatea lor și pozițiile în subiecte de interes public. Acest fapt a adus la crearea unui ecosistem de website-uri online, pe lângă cele tradiționale, care au drept singur scop distribuirea de informații pe social media. Aceste website-uri, a căror notorietate vine majoritar din Facebook, primescbani de la partidele politice. Pe lângă cele deja cunoscute și documentate de ultimul reportaj Recorder, există rețele de website-uri obscure publicului mainstream, dar populare în bulele anti-Vest precum informatielibera.ro (conținut în română si maghiară), 60m.ro, radio gold fm și multe altele. Cartografierea acestora și a agendei pe care o deservesc politic nu este inclusă în această monitorizare.
Paginile oficiale de partid au avut o comunicare plată, dar constantă legată de situația din Ucraina. Lipsește însă conținut semnificativ care să analizeze miza războiului de la graniță pentru România, importanța susținerii vecinilor noștri și a penalizării Rusiei. Ar fi ușor să spunem că lipsa acestei comunicări vine din dezinteresul românilor față de Ucraina, dar sprijinul oferit de populație refugiaților demonstrează contrariul. Poporul a fost interesat de subiect, dar politicienii fie au evitat, fie n-au simțit nevoia să exagereze cu susținerea arătată Ucrainei. În celebrul interviul pentru BBC, în programul de mare audienţă Hardtalk, ministrul de externe Aurescu chiar confirmă explicit că lipsa de comunicare a guvernului român pe tema asistenţei pentru Ucraina este o strategie deliberat asumată de autorităţi.
Lipsa entuziasmului în a susține Ucraina poate fi atribuită lipsei generale de abilități de comunicare politică a multor lideri politici şi guvernamentali români, o realitate vizibilă. Dar, în egală măsură, poate fi şi indiferenţă sau teama, justificată sau nu, de o reacţie populară adversă, aşa cum părea să sugereze Aurescu.
Vizitele la Kiev ale oficialilor români au părut mai degrabă obligații contractuale cu NATO decât opţiuni de conștiință. Cum au arătat declarațiile lor în mediul online în ultimele 12 luni și care au fost principalele mesaje politice care au devenit virale?
Primul val mainstream de populism – Legea minorităților din Ucraina
Legea minorităților naționale din Ucraina a fost adoptată în decembrie 2022 pe fondul obținerii statutului de țară candidată în iunie 2022. Pentru a îndeplini condițiile legate de drepturile minorităților, această lege îmbunătățește, dar nu renunță la cotele lingvistice în educație. Mai exact, din clasa a V-a elevii nu mai pot învăța exclusiv în limba maternă și au diferite cote lingvistice la diverse discipline.
Această lege nu înăsprește condițiile pentru minoritatea românească, așa cum s-a vehiculat online, atât de către politicieni, cât și de presă. În fapt, nemulțumirea legitimă este față de cât de puține face noua lege din decembrie. Ceea ce au omis convenabil politicienii, influencerii și presa să spună este că Ucraina rămâne la această decizie în plin război cu Rusia, război care a fost motivat și pe pretextul apărării minorității etnice rusești de pe teritoriul Ucrainei. Rezonabil ar fi fost să înțelegem că nu minoritatea românească era ținta Ucrainei și să purtăm discuții pe baza acesteia. Ce s-a întâmplat în schimb? Sigur, s-au purtat discuții între Klaus Iohannis și Zelenski, dar nu înainte ca liderii noștri să critice vehement decizia Ucrainei. Nu ne miră că George Simion a propus măsuri exagerate precum stoparea ajutorului către Ucraina, dar poziția lui nu a fost izolată. Marcel Ciolacu, liderul partidului PSD mai că i-a batut obrazul lui Zelenski că nu protejează minoritatea românească într-un comunicat de presă al PSD, MAE a criticat lipsa avizului Comisiei de la Veneția, iar Rareș Bogdan, europarlamentar din partea PNL a susţinut că Ucraina jigneşte România cu această lege.
După cum putem vedea în graficul de mai jos, interesul față de tema minorității românești din Ucraina a crescut substanțial din 2022 până în prezent. Dacă asta a fost o cauză sau un efect al dezbaterilor manipulative din mediul intern, nu mai contează: politicienii s-au simţit obligaţi să amplifice artificial această teme și să mai câștige câteva puncte de popularitate pe seama subiectului. Nimic de zis legat de faptul că pe de o parte critică absența unui aviz din partea Comisiei de la Veneția al unei țări în război cu statut de candidată, dar nu consideră că acelaşi tip de aviz este necesar pentru propriile legi controversate precum legile justiției.
Problema intervine când analizăm impactul pe care îl are normalizarea acestui discurs. Promovarea unei legi care nu îmbunătățește suficient drepturile minorității românești drept o lege anti-români normalizează discursul Kremlinului și al promotorilor lui din România. A susține că Ucraina este împotriva românilor este o naraţiune periculoasă în contextul în care inclusiv securitatea noastră este apărată de ucraineni pe front. Tăcerea față de această parte a realității, dar promovarea cu patos a nou descoperitei teme electorale a minorității românești, nu face decât să ne demonstreze cât de puțin știu politicienii noștri să comunice adecvat, cu nuanţe, în vreme de război. Pericolul? Vocile extreme și categorice sunt în top pe acest subiect, pe care au ajuns să-l stăpânească. George Simion, prezentatorul de showbiz devenit influencer Dan Negru, Diana Șoșoacă și multe alte figuri naționaliste au dominat feed-ul de știri al românilor, nu informația obiectivă.
Al doilea val – Canalul Bîstroe
Canalul Bîstroe merge pe rețeta scandalului din decembrie cu drepturile minorităților, doar că a avut parte de o răspândire mult mai amplă. Contextul acestui diferend administrativ dintre România și Ucraina care datează de ani de zile a fost răstălmăcit și folosit pentru a crea un circ mediatic. Miza? Denigrarea Ucrainei prin declarații politice inflamate fără dovezi. Totul a pornit de la Sorin Grindeanu, fost prim-ministru din partea PSD si actual ministru al transportului și infrastructurii care postează: “Există semnale că în acest moment Ucraina face lucrări de dragare a canalului Bîstroe, acest lucru putând avea impact asupra mediului şi Deltei Dunării”. Până să fie folosite pârghiile diplomatice, să se discute cu Ucraina și să se rezolve situația mult mai puțin dramatică pe teren decât ce s-a anunțat în presă, politicienii au sărit la atac.
Partidul Social Democrat i-a ținut isonul ministrului transportului, discursului europarlamentarului PSD Victor Negrescu fiind promovat de pagina partidului. Mai categoric și agresiv a fost Marcel Ciolacu, liderul PSD a cărui pagină oficială a promovat cu aproximativ 2000 de euro mesajul ”Lucrările de pe Canalul #Bâstroe (sic!) trebuie să înceteze ACUM! Statul și poporul român au fost solidari și au ajutat, la greu, Ucraina. Poporul român însă nu acceptă să rămână fără această minune a naturii care este Delta Dunării! Vreau să fiu foarte clar: minciunile, manipulările și minimalizarea problemei trebuie să înceteze! Autoritățile române trebuie să ia decizii rapide pentru ca lucrările de pe Bâstroe să înceteze imediat și situația să revină la normal.” Scopul acestui mesaj este evident o forțare a discursului toxic în fața electoratului exaltat de naționalisme de formă, fără vreun pic de fond sau interes real în apărarea Deltei, de mult abandonată de politicieni în detrimentul clientelismului, cu o largă participare a organizaţiilor locale PSD.
Sursa AdLibrary
Asemenea scandalului din decembrie, politicienii au câștigat popularitate pe termen scurt pe spatele Ucrainei, punând la bătaie fără să se gândească de două ori credibilitatea – sau cel puţin discernământul şi priorităţile – României drept țară aliată. În plan intern, narativele anti-Ucraina au înflorit, împrumutând multe meme şi clişee anti-refugiaţi care circulă pe canalul Telegram şi au fost traduse în română în Republica Moldova, legitimând încă o dată ultra-naționaliștii și politicienii de extremă dreapta. În topul surselor populare în scandalul Bîstroe îl avem pe acelaşi lider radical George Simion, alături de România TV, 60m.ro și stiripesurse.ro.
Concluzia? Dezinformarea legată de Ucraina circulă cu aprobarea și chiar susținerea unor lideri politici români din încercarea vădită de a rămâne relevanți în fața unui electorat din ce în ce mai expus la narativele AUR. Miza? Reducerea sprijinului popular al românilor față de Ucraina, în contextul în care războiul de la graniță se prelungește iar informația obiectivă devine din ce în ce mai greu accesibilă online.
RAPORTUL COMPLET DISPONIBIL AICI
The sole responsibility for any content supported by the European Media and Information Fund lies with the author(s) and it may not necessarily reflect the positions of the EMIF and the Fund Partners, the Calouste Gulbenkian Foundation and the European University Institute.
