De-a lungul anilor, primăriile s-au înmulţit constant, prin diviziunea comunelor, ca amoebele.
Sunt la fel de surprins ca şi vicepremierul Dragnea de hotărârea Curţii Constituţionale împotriva legii ce dădea atribuţii şi resurse suplimentare Consiliilor Judeţene şi aştept cu interes detalii. Am o grămadă de obiecţii contra iniţiativei, dar toate ţin de oportunitate şi bună guvernare, nu de legalitate, deoarece nu ştiu până unde poţi merge cu interzicerea incompetenţei sau ticăloşiei prin Constituţie. Cert e că, după eşecul regionalizării, iată că acum pică şi planul B. Ce ar mai avea guvernul de făcut?
Păi, ceea ce trebuia de la început: o reformă teritorială bună, bazată pe experienţa europeană şi priorităţile reale ale României, iar nu pe dorinţele partidelor şi baronilor locali. La noi s-a încercat exact opusul a ceea ce vedem în Europa, şi anume:
1. Nivelul administrativ echivalent judeţelor (NUTS 3) e cel mai contestat; multe ţări merg spre diluarea sau desfiinţarea de unităţi de acest fel (Italia, Marea Britanie, Franţa, Grecia, statele scandinave);
2. Se scad costurile la nivel de bază, fie prin fuziuni directe de comune (Danemarca, statele baltice, Albania, Grecia – unde mai rămân aproximativ una din trei), fie prin alte tipuri de cooperare intercomunală pe servicii (Franţa, Germania, Olanda, Finlanda);
3. Se înfiinţează zone metropolitane în jurul polilor de creştere cu economie urbană sofisticată, ce preiau de la primării atribuţiile pe investiţii, amenajarea teritoriului sau transport, pentru a coordona dezvoltarea (vezi Grand Paris, Italia cu 10 zone, legea din Polonia pentru 12 oraşe metropolitane).
› citește restul articolului (revista22.ro)