La începutul primăverii anului 2020 Occidentul s-a confruntat cu o dublă problemă pusă de pandemia Covid-19: pe de-o parte, criza de sănătate publică, cu care ştiinţa modernă se luptă bâjbâind, prin ipoteze, încercări şi erori, asta fiind natura ştiinţei experimentale, cea care a schimbat lumea în bine în ultimele două-trei secole. Pe de altă parte, a existat o criză de opinie publică, unde funcţionează ca de fiecare dată
regulile cele vechi ale gândirii magice şi manipulării emoţiilor, fiindcă de la Iluminism încoace gândirea de tip ştiinţific n-a ajuns dominantă în rândul marelui public, oricât i-au băgat-o pe gât sistemele de educaţie, deşi oamenii îi utilizează bucuros produsele
în viaţa de zi cu zi.
Şi tot ca de fiecare dată, Kremlinul a mărit cadenţa dezinformării pentru a valorifica propagandistic orice criză cu potenţial politic în Europa de Vest şi SUA. Scopul strategic consta în slăbirea sentimentului de unitate occidentală prin exploatarea mediatică a fiecărei fisuri între state UE, ceea ce ducea în final la sporirea influenţei Rusiei pe fondul isteriei colective stârnite natural, dar stimulate copios din afară. China a intrat şi ea timp de câteva luni în acest business al dezinformării, dar narativele sale rămân încă destul de rudimentare: liniare, defensive şi uşor de decriptat, deci fără mare impact. De cele mai multe ori în cazul Chinei e vorba de un răspuns reflex la ceea ce percepe regimul de la Beijing ca ofensă politică şi lezarea onoarei (losing face): dacă Trump a zis “Chinese flu”, atunci lansăm şi noi un zvon că virusul ar fi
fost adus în Wuhan de americani. Şamd.
Măiestria în diversitate şi subtilitate a propagandei aparţine deocamdată echipei de la Kremlin, completată de constelaţia de actori para-statali din jurul său. Există câteva direcţii principale de propagandă care, fără să fie integral noi, valorifică creativ în noul context clişee, meme şi tehnologii de dezinformare vechi încă de pe vremea URSS. Este important să vedem continuitatea peste timp al
acestui timp de propagandă.
- Şase narative principale ale dezinformării ruseşti
- Conspiraţii bio-medicale, cu precădere anti-NATO şi anti-SUA
- Crearea de haos, panică şi polarizare socială
- Subminarea încrederii în sursele credibile de informaţie: autoritate sau presa tradiţională, mai ales cea occidentală centristă
- Subminarea ideii de obiectivitate şi “factualitate”. Relativismul
- Propagarea de conspiraţii pentru a încuraja acceptarea de alte conspiraţii
- Identificarea şi potenţarea de “aliaţi pentru dezinformare” în alte societăţi