Școala virusată. Cum arată educația online în viziunea profesorilor din România și Moldova

Context

EFOR a realizat o analiză privind starea educației în România și Republica Moldova, prin intermediul mai multor întâlniri online și prin aplicarea unui chestionar. Am consultat 260 de respondenți prin intermediul chestionarului și am discutat cu 75 de profesori pentru a identifica problemele cu care se confruntă, nevoile, dar și aspectele pozitive și ideile care au reieșit din această situație. Majoritatea dintre aceștia au ținut cursuri online (237), de mai multe ori pe săptămână sau în fiecare zi, cu o prezență de cel puțin 50% (216 răspunsuri). Scopul acestui scurt raport nu este atât de a aduna date statistice, ci mai degrabă de a înțelege experiențe personale și colective, prin discuții și date calitative.

Cum percep profesorii această criză – cu ce ieșim din ea, de ce avem nevoie, ce am învățat

În general, respondenții consideră că nu au fost pregătiți pentru gestionarea acestei crize și nu au avut resursele necesare pentru adaptare la cursurile online. Fie le-a lipsit trainingul cu privire la folosirea platformelor, de adaptare a conținutului pentru mediul online, fie simple competențe digitale. Această criză a arătat neadaptarea la realitate a sistemului de educație.

La nivelul școlilor practicile de organizare au fost foarte diferite în contextul în care s-a simțit lipsa unui mesaj din partea guvernelor (critici mai frecvente în cazul României) care să traseze linii foarte clare de activitate. În procesul de organizare a contat foarte mult leadership-ul de la nivelul școlii, dar și colaborarea între profesori. Numărul comunităților de profesori care au colaborat constructiv pentru a învăța și pentru a pune în funcțiune un program coerent este mai degrabă mic.

Aproape trei sferturi dintre toți profesorii care au completat chestionarul au spus că a existat o decizie la nivelul școlii cu privire la desfășurarea cursurilor online. Însă doar 28% dintre ei au spus că a existat o decizie la nivelul școlii cu privire la folosirea unei singure platforme pentru desfășurarea acestor cursuri.

Mulți dintre profesori au răspuns că așteptau mai multă coordonare din partea Ministerului Educației și inspectoratelor / organelor locale de specialitate în domeniul învățământului, precum și mai multe unitate în cadrul corpului profesoral la nivelul școlii. La unele școli s-a luat decizia de a se insista pe orele de profil, pe când altor cursuri nu li s-a acordat la fel de multă importanță. A fost menționată nevoia unor ghiduri, care să permită profesorilor să își structureze lecțiile și activitatea în general.

Eforturile de a învăța cum să folosească instrumente online au fost mai degrabă individuale, profesorii apelând la tutoriale sau webinare organizate de inițiative private sau de diverse companii; unii dintre profesori au făcut referire și la resurse furnizate de instituții publice din sistemul de educație. Aceste eforturi au necesitat relativ mult timp de învățare.

Multitudinea de practici și aplicații a generat oboseală și confuzie atât în rândul profesorilor, cât și a elevilor. Dacă în unele școli s-a decis utilizarea unor anumite aplicații, în altele fiecare profesor a folosit metode diferite. Nu este nevoie doar de liste de resurse (există chiar o inflație), ci de asistență de a organiza munca cu ajutorul acestora. Profesorii simt nevoia de coordonare și de lucru după un plan organizat, dar și asistență din partea instituțiilor abilitate. Așadar, pe lângă nevoia de a înțelege cum se utilizează instrumentele online, profesorii au evidențiat nevoia de a primi sprijini pedagogic.

45% dintre respondenți au spus că le-ar fi fost necesar un training pentru gestionarea situațiilor de criză care i-ar fi putut ajuta să poată lua decizii mai bune în această perioadă.

Atât în Moldova, cât și în România, accesul la internet și lipsa echipamentelor rămân problematice. În familii unde există profesori și unul sau mai mulți elevi pot exista limitări de acces dacă nu dețin mai multe echipamente. Respondenții au ținut să atragă atenția asupra situației dificile a școlilor din mediul rural unde nici profesorii și nici elevii nu au acces la instrumente digitale, făcând imposibilă desfășurarea de cursuri în această perioadă.

62% dintre profesori au răspuns că le-a lipsit echipamentul potrivit (laptop, tabletă, telefon, dar și acces la internet) pentru desfășurarea acestor cursuri online și 56% dintre ei au răspuns că le-ar fi fost necesar training real pentru utilizarea platformelor online.

Situația curentă a demonstrat gradul scăzut de alfabetizare IT în rândul profesorilor de toate vârstele. Astfel, s-a menționat și inutilitatea unor cursuri urmate de profesori în trecut, inclusiv în programe oficiale de formare, care nu i-au ajutat pe aceștia să își desfășoare activitatea în condiții optime în aceste momente. Nici în rândul elevilor situația nu este neapărat mai bună, având în vedere că unii  dintre elevi nu au reușit să se conecteze la lecții ușor pentru că ei sau părinții lor nu aveau cunoștințe pentru a folosi astfel de instrumente.

Una dintre provocările menționate de cea mai mare parte a profesorilor a fost conexiunea reală cu elevii și obținerea de feedback. Mai mulți respondenți au menționat faptul că elevii simt nevoia de a se vedea și de a interacționa în offline. Profesorii experimentează cu metode diverse pentru a reuși să le atragă atenția elevilor și de a-i implica, dar succesul depinde, pe lângă aplicațiile folosite, de interacțiunea pe care o aveau deja în mediul offline.

Lucrul cu grupe mari de elevi este dificil și obositor, iar în acest context interacțiunea scade. Și prezenta pentru un timp îndelungat în fața unui computer sau telefon a unui elev poate dăuna; unii dintre respondenți au considerat ca eficientă din acest punct de vedere combinarea muncii online cu cea individuală, care nu necesită neapărat utilizarea unor resurse online. O altă dificultate este de a obține feedback în mod real și de a evalua modul în care s-a atins competența respectivă, întrucât scopul nu ar trebui să fie doar citirea unor informații, ci însușirea de către profesori.

Dacă privim partea pozitivă, totuși, mulți dintre profesori privesc această criză ca pe o oportunitate de a deprinde abilități noi, de a învăța mai multe despre ei și despre elevilor. Majoritatea respondenților simt că au o responsabilitate de fi alături de elevii lor și de a-i ghida prin această perioadă.

 

Priorități

 

• Analiza detaliată a feedback-ului tuturor părților interesate după reluarea cursurilor
• Nevoia de regândire programelor de formare continuă de care beneficiază profesorii.
• Dezvoltarea abilităților digitale în mod real trebuie să devină o prioritate a sistemului de educație.
• Nevoia de dezvoltare a abilităților de management a structurilor de conducere a școlilor și pregătirea profesorilor pentru gestionarea situațiilor de criză.
• Nevoia de dezvoltare de abilități soft pentru profesori trebuie să se facă în mod real și să fie folosite în mod uzual în cadrul școlilor. Profesorii trebuie să învețe să comunice eficient și să lucreze în echipă în cadrul corpului profesoral.

 

Comentarii ale profesorilor din România

 

Dacă luați pe nepregătite, de la o zi la alta, (luni seara am aflat că de miercuri se suspendă cursurile), neașteptat de multi profesori și foarte multi elevi s-au adaptat din mers, și-au dezvoltat competențe pentru utilizarea tehnologiei la alt nivel decât prezentarea unui pot sau vizionarea unui film, vă dați seama ce ar însemna pregătirea unui astfel de demers. Cum ar fi întâi să ne pregătim să utilizăm tehnologia măcar la 20-30% din ce ne poate oferi? Să fi cunoscut măcar o parte din multitudinea de instrumente pentru învățarea online? Elevii să fie dotați cu tablete conectate la internet în locul zecilor de manuale scumpe, de multe ori slabe, sosite cu întârziere, auxiliare care au în spate doar interese financiare și un soi de comoditate a celui care le folosește la clasă? Iar toată aceasta poveste să se petreaca la școală, într-un cadru egal pentru toți. Oare cum ar fi? Am așa o previziune că nu mai exista cale de întoarcere și că, atunci când viața va reveni la normal, experimentul cu școala de acasă va fi o temelie sau poate măcar parte din ea, pentru socializarea învățământului.

 

 Anul trecut, au fost organizate de către ISMB tabere de formare pentru profesori pe tema digitalizării procesului de predare-învățare. Am participat la o astfel de tabără și, timp de 7 zile, ne-au fost prezentate succint câteva resurse educaționale online, însă niciun software de e-learning, de management al clasei sau de conferințe video. Cred ca mulți profesori din țară s-au confruntat cu o perioadă nu numai extrem de stresantă, dar și cu momente in care s-au simțit incapabili, depășiti de tehnologie, rușinați de postura in care sunt puși – să apară în fața elevilor nepregătiți. Mi-aș dori ca de anul următor programele de formare a profesorilor în acest domeniu să fie mai profesioniste, cu un suport de curs ancorat în cercetarea și bunele practici internaționale. Mai mult, e necesar să fie recunoscută și susținută financiar și formarea primită din ateliere și cursuri organizate de ONG-uri și firme din domeniul e-learning și al educatiei media.

 

 Nu cred că vom obține performanțe deosebite în acest timp, dar predarea și învățarea la distanță este utilă și are un rol important. Mi se pare că are viitor și va fi utilizată și după perioada de carantină. Să nu uităm că suntem în era tehnologiilor și că, copiii din ziua de azi sunt interesați de aceste gadgeturi. Este momentul ca să fim în pas cu elevii noștri, să la demonstrăm că tehnologia nu este doar pentru jocuri și distracții, ea poate fi instructivă, captivantă. Să-i provocăm pe copii să dorească să cunoască, să descopere, să inventeze! Orice început e greu, dar sunt sigură că toate cadrele didactice vor putea învăța să utilizeze instrumentele digitale. Căci Constantin Noica spunea: „O școală în care profesorul nu învață și el e o absurditate.”

 

Comentarii ale profesorilor din Moldova

Pentru elevi și pentru noi înșine aceste ore sunt foarte importante pentru că oferim încredere că totul continuă indiferent de condiții, oferim elevilor ocupații pentru timpul pe care îl au la dispoziție și, cel mai important, satisfacem nevoia de comunicare care ne lipsește tuturor acum.

 

În opinia mea, din moment ce noi suntem „cei aleși” să fim făuritori de suflete și de cugete, trebuie să ne conformăm situației imprevizibile și să ne conectăm la exigențele timpului auster, răspunzând pozitiv diverselor provocări, căci, prin activitățile realizate, ne testăm ființa și învățăm să fim mai buni, dezvoltându-ne diverse competențe. Totodată, prin implicarea noastră în spațiul virtual, devenim exemple vii pentru discipolii noștri. Important să nu forțăm lucrurile, dar să le facem cu dragoste și dăruire, punând preț pe valorile etico-morale, pe copiii din fața noastră, care sunt subiecții învățării și oamenii reali care ne vor reprezenta în „ziua de mâine” și vor crea viitorul acestei țări.

 

Pentru un învățământ on-line /la distanță eficient e nevoie de pregătirea minuțioasă a fiecărei ore predate. Nu există calitate, fără investirea resurselor intelectuale, fără dedicație.

Proiect finanțat printr-un grant al Black Sea Trust for Regional Cooperation.Opiniile exprimate în scris sau în publicațiile electronice nu reprezintă în mod necesar poziția Black Sea Trust, a German Marshall Fund sau a partenerilor săi.