EnglishParticiparea terților la viața politică nu este reglementată în România, legislația stabilind că doar candidații și partidele politice pot contribui la campaniile electorale. Terții sunt acele entități diferite de competitorii electorali care pot contribui la campania electorală cu resurse pentru a susține un candidat sau pentru a combate o temă electorală. Terții sunt reglementați într-un număr relativ mic de țari din UE sau din spațiul OSCE din care menționăm Marea Britanie, Irlanda, Cehia, Canada sau SUA. Regulile financiare și de transparență sunt diferite de la stat la stat, la fel cum diferă și capacitatea de control real a participării terților la campanie. Slovacia a renunțat în 2019 la a permite terților să participe la campanie. Pe de altă parte, în Lituania, alegerile din 2020 au arătat nevoia unei reglementări mai clare, întrucât o campanie negativă împotriva partidului polonezilor a condus la ratarea intrării acestora în parlament.
Aparent, în România, terții nu par a fi avut un rol important în politica recentă, cu excepția refendumului din 2018. Cu toate acestea, Biserica Română, entități precum Coaliția pentru Familie sau diferite portaluri online (a căror activitate este vizibilă prin consultarea Facebook Ads Library) au susținut vizibil competitori electorali, la nivel central sau local. Din păcate, la acest moment, nu dispunem de concluzii solide rezultate dintr-o campanie de monitorizare pe termen lung, la nivel național, dar datele existente ne arată că există un potențial ca factori externi să intervină în susținerea competitorilor electorali, fără a putea fi verificați și fără să raporteze contribuțiile.
Legea și-a arătat limitele în contextul campaniei organizate de organizații neguvernamentale, grupuri informale sau alte entități, care au fost promotori ai poziției pro sau contra modificării Constituției. Coaliția pentru Familie declara în octombrie 2018 că reglementările nu li se aplică. De asemenea, Biserica Română a fost un actor activ, care a participat oficial prin îndemnarea alegătorilor să voteze da. În același timp au existat și organizații care au susținut campanii împotriva referendumului. Cu toate acestea, niciun fel de contribuții nu au fost declarate. Chiar dacă referendumurile au un regim special și sunt diferite față de esența unui proces electoral, transparența contribuțiilor este una importantă, mai ales dacă vorbim despre un referendum de demitere al președintelui, dar și de consultări care pot schimba fundamental modul în care funcționează un stat, prin constituție. Un exemplu în care mare parte din reglementările privind terții se aplică și la referendum este cel britanic.
Până în prezent s-a discutat prea puțin despre participarea terților în campaniile electorale, iar rolul acestora este probabil prea puțin înțeles. Acesta a fost pus pe agenda publică mai ales în cadrul referendumului din 2018, însă experiențe din alte țări, reflectate în acest raport (Lituania, Letonia), ne arată că intervenții din partea unor terți, care nu sunt reglementate pot schimba rezultatele jocului politic. În Republica Moldova, în ultimii ani au existat numeroase acuzații referitoare la organizații neguvernamentale apropiate de partidele politice, care au finanțat activitatea acestora cu sume semnificative. Rămân pe masă și recomandările GRECO și ODIHR, care nu au fost implementate, dar și standardele internaționale cu privire la posibilitatea exercitării dreptului de participare la viața politică și liberă exprimare.
În contextul actual, considerăm că tema introducerii unor reglementări specifice pentru terți trebuie să se regăsească pe agenda publică. O dezbatere publică pe această temă ar putea fi utilă, ținând cont de riscurile pe care reglementarea unei astfel de metode de finanțarea ar implica-o (depășirea limitelor de finanțare, lipsa unui control real al activității terților etc), dar și de interesul public, respectiv recomandările internaționale existente. Pentru început, este evident că trebuie să existe anumite reglementări specifice pentru referendumuri, întrucât în acest context pare că a existat cel mai mare interes din partea unor terți de a se implica, dar și cea mai mare lipsă de transparență pentru cheltuieli.
În paralel, legislația trebuie să clarifice perioada pre-electorală, când există prea puține reguli privind transparența procesului, deși sunt cheltuite sume semnificative de bani. În 2019 și 2020, cea mai mare parte din campanie s-a mutat înspre precampanie, având în vedere limitările din timpul campaniei propriu-zise. Având în vedere că în această perioadă materialele electorale nu sunt marcate cu informații precum entitatea care le-a comandat sau numărul de exemplare, iar partidele politice (sau oricine altcineva) pot promova practic orice fără prea mult control; raportarea se face prin documente referitoare la finanțarea partidului, nu la finanțarea campaniei.
Discuția despre terți poate fi foarte bine legată de alte priorități legate de finanțarea politică, cum ar fi creșterea transparenței privind raportările partidelor și competitorilor electorale, creșterea transparenței modului de cheltuire a subvențiilor, creșterea sancțiunilor și a capacității de control a instituțiilor care au rolul de a verifica finanțarea partidelor politice și campaniilor electorale. De asemenea, reglementarea campaniei online ar putea ajuta la creșterea transparenței procesului politic. În final, orice formă de reglementare, trebuie legată foarte bine de un control real al raportărilor și activităților din teren ale terților. Iar toate acestea se pot face în contextul discuțiilor despre elaborarea unui Cod Electoral.
Raport realizat în cadrul unui proiect finanțat de Bureau of International Narcotics and Law Enforcement Affairs (INL), implementat de Expert Forum în parteneriat cu CEELI Institute (Cehia) și International Foundation for Electoral Systems (IFES).