Pentru realizarea muncii în condiții optime este necesară existența unor perioade de repaus. Refacerea forței de muncă nu e utilă doar pentru asigurarea unei productivități satisfăcătoare, ci și pentru menținerea sănătății și securității la locul de muncă, bunăstarea fizică și psihică a salariaților fiind esențială pentru activitatea societății.
Perioada de repaus este orice perioadă care nu e timp de muncă (art. 133 din Codul Muncii). Aceste repausuri pot fi clasificate, astfel aici amintesc pauza de masă, repausul zilnic și repausul săptămânal. Să discutăm puțin despre fiecare, în această ordine.
- Pauza de masă este zilnică, salariații au dreptul la ea în cazul în care munca lor depășește o perioadă de 6 ore pe zi. Tinerii de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă în cazul în care lucrează cel puțin de 4 ore și jumătate pe zi. De regulă, această pauză de masă nu este inclusă în timpul de muncă, dar nimic nu interzice introducerea ei în durata normală de muncă prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
- Repausul zilnic este acea perioadă între două zile de muncă. Acest repaus nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive ( 135 alin. (1) din Codul Muncii). Există o excepție, astfel salariații care prestează muncă pe schimburi beneficiază de un repaus zilnic a cărui durată nu poate fi mai mică de 8 ore consecutive (art. 135 alin. (2) din Codul Muncii).
Codul Muncii ne oferă o definiție pentru munca în schimburi. Prin urmare, ea constă în orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit căruia salariații se succed unul pe altul la același post de muncă, potrivit unui anumit program rotativ discontinuu sau continuu (art. 136 alin. (1) din Codul Muncii).
- Repausul săptămânal este acel repaus al salariaților atribuit, de regulă, la sfârșit de săptămână, în zilele de sâmbătă și duminică. Codul Muncii prevede faptul că repausul trebuie acordat în două zile consecutive. Dacă acordarea repausului săptămânal sâmbăta și duminica ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității angajatorului, el va putea fi repartizat și alte zile. Aceste „alte zile” sunt stabilite prin regulament intern sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
Cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și a sindicatului/reprezentanților salariaților, activitatea va putea fi continuă pentru o perioadă de maximum 14 zile calendaristice, iar repausul săptămânal, în acest caz, va fi acordat cumulat. Altfel spus, după 14 zile consecutive de muncă, salariatul va beneficia de 4 zile de repaus consecutive. Acești salariați se bucură și de un spor la salariu ce nu va putea fi mai mic de 150% din salariul de bază, acordat corespunzător pentru acele zile muncite în perioadele de repaus (art. 137 alin (4) și (5) din Codul Muncii).
Repausul săptămânal va putea fi suspendat pentru efectuarea unor lucrări urgente, a căror executare este necesară pentru salvarea unor persoane sau a bunurilor angajatorului, pentru prevenirea producerii unui accident sau înlăturarea consecințelor unui asemenea accident. În acest caz, salariatul care a muncit în timpul perioadei de repaus suspendate va beneficia de un spor la salariu ce nu va putea fi mai mic de 150% din salariul de bază, acordat corespunzător timpului lucrat în asemenea perioade (art. 138 alin. (1) și (2) din Codul Muncii).
Sancțiuni. Nerespectarea prevederilor legale cu privire la acordarea repausului săptămânal se va pedepsi cu amendă între 1.500 și 3.000 de lei în sarcina angajatorului (art. 260 alin. (1) lit. j din Codul Muncii).
Autor: Ioan Borza Dediu