Punctul de vedere al Campaniei Politicǎ fǎrǎ Bariere despre Proiectul de Lege privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente
Campania Politică fără Bariere apreciază activitatea susținută a Comisiei pentru legile electorale și efortul de a adopta o serie de legi necesare reformei electorale în această sesiune parlamentară. În ceea ce privește proiectul de lege aflat în discuție, Politică fără Bariere remarcă, totuși, că o schimbare atât de importantă precum schimbarea sistemului electoral nu a făcut deloc subiectul unor dezbateri publice, dincolo de discuțiile dintre partidele parlamentare și instituțiile publice afectate.
În privinţa revenirii la sistemul proporţional cu vot pe listǎ închisǎ, PfB îşi exprimǎ dezamǎgirea pentru cǎ, puşi în faţa constatǎrii efectelor negative ale sistemului introdus în 2008, membrii Comisiei au optat pentru revenirea la sistemul practicat anterior – care fusese abandonat dupǎ ce se i constataserǎ neajunsurile. Considerǎm cǎ ar fi fost de preferat un sistem proporţional cu listǎ semi-deschisǎ (de genul celui propus de Centrul pentru Studiul Democraţiei). Din pǎcate, variantele alternative nu au fost luate în considerare. Ar fi fost necesară o dezbatere publică mai amplă despre reprezentarea parlamentară și diversele alternative de sisteme electorale
În aceeaşi ordine de idei, deşi pragul alternativ reprezintǎ un element de progres, prin menţinerea pragului electoral de 5% (pe care îl considerǎm excesiv) s-a ratat ocazia de a se da şanse de acces în Parlament pentru eventuale partide nou înfiinţate.
1. Prin articolele 42(2) şi 51(3), participarea la vot a cetǎţenilor români cu domiciliul în ţarǎ şi reşedinţa în strǎinǎtate este condiţionatǎ de deţinerea unui document care dovedeşte reşedinţa, emis de autoritǎţile statului respectiv. În acest fel, votul este condiţionat de satisfacerea cerinţelor unui stat terţ, cerinţe care nu au relevanţǎ din punctul de vedere al calitǎţii de cetǎţean român şi, implicit, al dreptului la vot.
2. Articolul 54 prevede ca toţi competitorii electorali sǎ depunǎ liste de susţinǎtori cuprinzând cel puţin 1% din numǎrul alegǎtorilor înscrişi în listele permanente. Salutăm renunţarea la depozitul financiar solicitat în vechea lege pentru depunerea candidaturilor. Însǎ proporţia de 1% este consideratǎ de Comisia de la Veneţia ca fiind maximul admisibil. În condiţiile în care Legea partidelor face, practic, obligatorie participarea partidelor la alegerile parlamentare, apreciem cǎ impunerea numǎrului maxim de semnături nu e justificatǎ. Amintim cǎ Politicǎ fǎrǎ Bariere a propus ca numǎrul semnǎturilor de susţinere sǎ fie 0,5% din numǎrul celor înscrişi în listele permanente.
3. Existǎ o discriminare între organizaţiile care reprezintǎ acum în Parlament minoritǎţile naţionale şi alte organizaţii ale aceloraşi minoritǎţi. Astfel:
- La constituirea BEC, grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor desemneazǎ un membru (Art.11(3)); celelalte organizaţii pot avea un membru doar în urma tragerii la sorţi.
- Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament pot depune candidaturi fǎrǎ a fi necesarǎ îndeplinirea altor condiţii, conform alineatului (2) al Art.56; celelalte organizaţii ale aceloraşi minoritǎţi au nevoie, conform alineatului (4) al aceluiaşi articol, de o listă de membri cuprinzând un număr de cel puţin 15% din numărul total al cetăţenilor care, la ultimul recensământ, s-au declarat ca aparţinând minorităţii respective. Condiţia este prohibitivǎ, în condiţiile în care în numǎrul total al cetǎţenilor sunt incluşi minorii, iar unele minoritǎţi au o mare dispersie teritorialǎ.
În plus, acestor organizaţii li se cere statutul de utilitate publicǎ, statut atribuit dupǎ criterii netransparente, de către instituții ale statului conduse de persoane numite politic.
4. Noua normǎ de reprezentare (Art.5) este foarte puţin redusǎ faţǎ de cea de pânǎ acum (73.000 faţǎ de 70.000 la deputaţi; 168.000 faţǎ de 160.000 la senatori), generând un Parlament cu 312+17 deputaţi şi 136 senatori.
Structura circumscripțiilor face ca numǎrul locuitorilor raportat la cel al mandatelor sǎ varieze mult de la un judeţ la altul. Formula de aplicare (minim 2 senatori şi 4 deputaţi în fiecare circumscripţie) accentuează acest dezechilibru (ajugandu-se la între 202.716 şi 114.660 locuitori la un senator; între 79.845 şi 57.330 locuitori la un deputat). Aceste variaţii afecteazǎ principiul egalitǎţii votului (Art.62(1) al Constituţiei) şi pun în discuţie proporţionalitatea reprezentǎrii.
5. La constituirea Biroului Electoral Central, a birourilor electorale de circumscripţie şi a birourilor electorale ale secţiilor de votare, partidele parlamentare sunt favorizate faţǎ de celelalte partide, prin faptul cǎ au locuri asigurate, în timp ce restul partidelor sunt reprezentate prin tragere la sorţi. Mai mult, candidaţii independenţi nu au dreptul de a fi reprezentaţi în birourile electorale și nu pot desemna nici delegați în secțiile de votare.
Considerǎm cǎ reprezentarea partidelor în birourile electorale ar trebui fǎcutǎ astfel:
- în Biroul Electoral Central, singurul criteriu de diferenţiere ar trebui sǎ fie numǎrul listelor depuse;
- în birourile electorale de circumscripţie ar trebui sǎ se tragǎ la sorţi dintre toţi competitorii electorali (inclusiv candidaţii independenţi);
- în birourile electorale ale secţiilor de votare, partidele ar trebui reprezentate prin rotaţie (fiecare sǎ aibǎ reprezentanţi într-un numǎr egal de secţii).
6. La Articolele 42 (2) şi 51(3) se specificǎ obligativitatea ca cetǎţenii români cu reşedinţa în strǎinǎtate sǎ prezinte o copie a documentului care dovedeşte reşedinţa, eliberat de autorităţile străine. Se ştie că mulţi dintre cei aflaţi la muncă în străinătate nu dispun de asemenea acte şi că nu-s uşor de obţinut. Exercitarea unui drept care rezultǎ din calitatea de cetǎţean român n-ar trebui condiţionatǎ de existenţa unei anumite relaţii cu un alt stat.
În condiţiile în care cetǎţeanul înscris în Registrul electoral din strǎinǎtate este şters din lista permanentǎ din localitatea de domiciliu, posibilitatea de vot dublu este exclusǎ.
7. În Articolul 89 ar trebui specificat cǎ şedinţele Biroului Electoral Central şi ale birourilor electorale de circumscripţie sunt publice, iar observatorii acreditaţi au dreptul sǎ asiste la lucrările acestor birouri.
8. Articolele 92 şi 93 fac distincţia între “vot nul” şi “vot alb”, însǎ semnificaţia distincţiei nu este explicitatǎ. Considerǎm cǎ votul alb ar trebui sǎ dea posibilitatea de exprimare cetǎtenilor care doresc sǎ participe la vot, dar considerǎ cǎ niciunul din partidele (candidaţii) înscrise nu este demn de votul lor. Acest lucru ar trebui explicitat în lege, iar pentru exprimarea sa ar trebui sǎ existe, la sfârşitul buletinului de vot, fie un patrulater alb, fie unul în care sǎ fie înscrisǎ menţiunea “Niciunul dintre aceştia”. În formatul propus în lege, buletinele de vot pot fi ușor fraudate
9. Conform Art.98(t), se sancţioneazǎ “continuarea propagandei electorale după încheierea acesteia, precum şi sfătuirea, în ziua votării, a alegătorilor la sediul secţiilor de votare să voteze sau să nu voteze un anumit partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale sau un candidat independent”.
Nu este clar dacǎ sfǎtuirea alegǎtorilor sǎ mearga la vot, dupǎ încheierea campaniei, este sau nu campanie electorala. Am dori sǎ se specifice în mod explicit dacǎ îndemnul de participare la vot se încadreazǎ sau nu în acţiunile de campanie.
10. Acreditarile observatorilor ar trebui sǎ fie valabile pentru intreg procesul electoral, si pentru alte proceduri decât cele din ziua alegerilor, cum ar fi tragerea la sorti a membrilor birourilor electorale.
Le amintim parlamentarilor din Comisia comună pentru legile electorale că lipsa de transparență și absența dezbaterilor „la cestiune,” vorba lui Caragiale, au avut deja 3 efecte nedorite în această primăvară, când proiectul legii privind finanțarea partidelor a fost trimis de Președinte pentru reexaminare în Parlament, când proiectul legii privind alegerile locale a fost retrimis de plenul Camerei Deputaților în Comisia comună, pentru recorelarea unor prevederi, respectiv când proiectul legii partidelor a fost adoptat cu posibile deficiențe constituționale. Din perspectiva unor neajunsuri similare, evidențiate în cele 10 puncte de mai sus, facem apel la membrii Comisiei comune să ia în considerare și să chibzuiască atent în privința tuturor prevederilor incriminate mai sus, respectiv asupra corelărilor cu celelalte legi abia adoptate în această primăvară. Reamintim că termenul constituțional pentru adoptarea proiectului de lege privind alegerile parlamentare este cu un an înainte de data alegerilor, așa încât e preferabil să avem un proiect bun, dezbătut transparent cu toate părțile interesate, chiar dacă adoptat în octombrie, decât un proiect grăbit, adoptat pe repede înainte, într-o procedură opacă, în iunie.