Cum îi poate convinge doamna Pivniceru să candideze pe procurorii buni din sistem în condițiile în care presiunile politice pentru înlocuirea actualei conduceri a parchetului cu persoane obediente politic sunt evidente?
Săptămâna trecută, Ministerul Justiției a lansat anunțul cu privire la selectarea noului procuror general al României și a procurorului şef DNA. Procedura e clar prevăzută de lege – ministrul Justiției propune, CSM emite un aviz consultativ, iar președintele României numește sau respinge motivat propunerea. Au existat ample dezbateri în ultimii ani cu privire la formula optimă pentru realizarea acestor numiri – premierul, pe când se afla în opoziție, susținea că ar trebui date toate competențele privind această procedură cătreCSM. Acum și-a mai nuanțat poziția. Eu cred că actuala reglementare este cea corectă, pentru că îmbină răspunderea politică a ministrului Justiției cu opinia profesională pe care o emite CSM cu privire la candidatul propus să ocupe funcția, opinie de care președintele României a ținut cont mai mereu. Cred că e bine ca ministrul Justiției să fie lăudat dacă face o alegere bună și criticat dacă face o alegere proastă, adică să plătească un cost politic pentru acțiunile sale. Chiar și atunci când ministrul este un (fost) magistrat, costurile politice pentru formațiunea politică susținătoare există.