Sf Gheorghe, povestea unui kitsch urban şi o dezbatere ratată

Are aerul că lumea artei la noi oscilează între două moduri de funcţionare principale: extazul bombastic şi indignarea paroxistică. Intre ele oamenii comută oarecum aleator, mânaţi de diverse imponderabile, însă totdeauna procesorul e setat pe high contrast, ca să mă exprim în limba barbară a aparatului foto (sau, ca să fiu obscur de tot, pe HDR). De exemplu când vine vorba de mari fapte artistice expuse în văzul obştei, de natură să schimbe faţa oraşului. De când e lumea lume arta monumentală a stârnit pasiuni şi controverse, deoarece (1) angajează de regulă resurse publice, deci tot omul care a votat cu portofelul vrea să aibă o părere, dar (2) pe de altă parte, arta fiind o treabă fundamental elitistă, nu poate funcţiona prin simplu vot democratic. A existat totdeauna această tensiune între geniile creatoare neînţelese şi hoi polloi, dispreţuindu-se cu năduf unii pe alţii

› citește restul articolului (contributors.ro)