Sunt un călător cu mijloace de transport în comun – drepturi si obligatii

1) Legea aplicabila

În cazul în care v-ați întrebat vreodată dacă există acte normative în vigoare care să reglementeze obligațiile dumneavoastră în calitate de călător cu un mijloc de transport public, iată și răspunsul: există mai multe!

Trebuie menționat încă de la început că aceste dispoziții legale nu se regăsesc într-un singur act, unitar, aplicabil pe întreg teritoriul țării. Astfel, un act aplicabil pe întreg teritoriul țării, de interes este legea nr. 92/2007 a serviciilor de transport public local.

Dispozițiile actului de mai sus se completează cu acte normative emise de consilii județene, municipale și locale. Cu toate acestea, conținutul hotărârilor este similar, așa că, pentru simplificarea prezentelor texte, alegem ca sediu al materiei Hotărârea Consiliului General al Municipiului București.G.M.B. nr. 156/2001 pentru aprobarea Normelor privind desfăşurarea transportului in comun in mijloacele de transport ale Regiei Autonome de Transport Bucuresrti si modul de sancţionare a abaterilor savarsite.

După cum se observă, numele actului normativ se întinde pe câteva rânduri. Pentru o căutare mai rapidă, sugerăm folosirea sintagmei „H.C.G.M.B. nr. 156/2001”.

Un alt act normativ important pentru călătorii cu transportul public în comun este Ordonanța Guvernamentală nr. 2 din 12 iulie 2001 (actualizată) privind regimul juridic al contravenţiilor. Denumirea prescurtată pe care o puteți folosi spre a o căuta pe internet este O.G. nr. 2/2001.

2) Principiile ce stau la baza transportului public în comun

La momentul la care legiuitorul a ales să reglementeze transportul public în comun local printr-o serie de dispoziții noi, adică în anul 2007, unul dintre primele lucruri asupra cărora s-a concentrat au fost principiile pe baza cărora trebuie să funcționeze acest serviciu.

In extenso, dacă doriți să aprofundați acest subiect, le găsiți înșiruite în Legea nr. 92/2001. Pentru scopul prezentului articol ne vom limita la a vi le prezenta pe scurt aici pe cele care se referă în mod direct la călător.

Astfel, conform art. 1 alin. (4) lit. c), transportul public în comun trebuie să garanteze respectarea drepturilor şi intereselor utilizatorilor serviciului de transport public local.

Conform art. 1 alin. (4) lit. g), orice operator de transport trebuie să asigure deplasarea în condiţii de siguranţă şi de confort, inclusiv prin asigurarea de risc a mărfurilor şi a persoanelor transportate, precum şi a bunurilor acestora prin poliţe de asigurări.

Conform art. 1. alin. (4) lit. h) asigurarea executării unui transport public local suportabil în ceea ce priveşte tariful de transport. Menționăm că suportabil nu este un termen definit din punct de vedere legal sau faptic.

Conform art. 1 alin. (4) lit. k), serviciile de transport public trebuie să susţină dezvoltarea economică a localităţilor prin realizarea unei infrastructuri de transport moderne.

Conform art. 1 alin. (4) lit. l), operatorii de transport trebuie să satisfacă cu prioritate nevoile de deplasare ale populaţiei, ale personalului instituţiilor publice şi ale operatorilor economici pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale prin servicii de calitate. Vă rugăm să remarcați că acest principiu stabilește o dublă sarcină pentru operatorii de transport: pe de-o parte să satisfacă în regim de prioritate nevoile călătorilor, pe de cealaltă parte, să satisfacă aceste nevoi prin servicii de calitate.

Art. 1 alin. (4) lit. m), introduce o obligație atât pentru administrația publică locală, cât și pentru operatorii de transport. Astfel, cele două trebuie să asigure protecţia categoriilor sociale defavorizate, prin compensarea costului transportului de la bugetul local.

În cele din urmă, un ultim principiu relevant pentru călători, care s-ar putea să trezească amintiri nostalgice cititorilor bucureșteni, este cel cuprins în art. 1 alin. (4) lit. n): „integrarea tarifară prin utilizarea unui singur tip de legitimaţie de călătorie pentru toate mijloacele de transport public local de persoane prin curse regulate”.

Drepturile călătorilor cu un mijloc de transport public în comun

Călător este un termen utilizat zilnic pentru desemnarea persoanelor care utilizează mijloace de transport. Însă, termenul folosit de legiuitor pentru aceste persoane este cel de utilizatori ai serviciului de transport public local. Dacă vreodată veți dori dori să vă căutați drepturile într-un act normativ, vă va fi mult mai ușor să vă găsiți drepturile și obligațiile folosind această sintagmă.

Revenind la drepturile dumneavoastră în calitate de călători, vom începe prin a spune că principalele dumneavoastră drepturi se regăsesc în legea nr. 92/2001, în cuprinsul art. 35 alin. (2):

1) aveți dreptul de a beneficia, liber şi nediscriminatoriu, de serviciul de transport public local;

aveți dreptul de acces la informaţiile publice cu privire la serviciul de transport public local. Acest drept trebuie corelat și cu celelalte dispoziții în materia liberului acces la informații publice.
aveți dreptul să vi se aducă la cunoștință hotărârile consiliilor locale, ale consiliilor judeţene sau ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti cu privire la transportul public local;
aveți dreptul să contestați hotărârile consiliilor locale, ale consiliilor judeţene sau ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect, provocat de acestea, în condiţiile legii;
aveți dreptul să solicitați și să primiți, în condiţiile legii, despăgubiri sau compensaţii pentru daunele provocate lor de către operatorii de transport rutier sau transportatorii autorizaţi prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contractele de atribuire a gestiunii;
aveți dreptul să sesizați autorităţilor administraţiei publice locale orice deficienţe constatate în efectuarea serviciilor de transport public local şi să facă propuneri vizând înlăturarea acestora;
aveți dreptul să renunţați, în condiţiile legii, la serviciile contractate;
aveți dreptul să fiți consultat(ă), direct sau prin intermediul unor organizaţii neguvernamentale reprezentative, în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor, strategiilor şi reglementărilor privind serviciul de transport public local;
aveți dreptul ca, pentru plata serviciului de transport public local, dacă faceți parte dintr-o anumită categorie de utilizatori, persoane fizice, să beneficiați, în condiţiile legii, de facilităţi.

4) Obligațiile călătorilor cu mijloc de transport public în comun

Orice acțiune provoacă o reacțiune, se spunea la fizică. În drept, ca regulă, un drept atrage o obligație corelativă. În consecință, dacă în textul anterior enunțam cu mare bucurie drepturile călătorului, în acest text vă suntem datori cu prezentarea obligațiilor călătorului.

Sediul materiei este reprezentat de art. 35 alin. (3) L92/2001, fiind ordonate în mod logic în alineatul imediat următor celui în care sunt enumerate drepturile utilizatorilor. Subliniem și aici că dacă doriți să căutați în mod individual mai multe informații, terminologia folosită de legiuitor este „utilizator al serviciului de transport public local”.

Revenind, obligațiile care vă revin în calitate de călător sunt următoarele:

1) să deţineți legitimaţii de călătorie valabile sau alte documente de transport stabilite prin lege.

2) să achitați costul legitimaţiilor de călătorie valabile pentru călătoriile pe care le efectuați, conform tarifelor menţionate lizibil pe acestea. A se observa că legiuitorul inserează pe această cale o obligație pentru operatorii de transport: să tipărească lizibil tarifele pe legitimațiile de călătorie.

3) să achitați, în termenele stabilite, contravaloarea serviciului furnizat/prestat pe baza contractelor;

4) să nu aduceți prejudicii bunurilor sistemelor de transport din domeniul public sau privat;

5) să aveți un comportament civilizat în raport cu personalul prestatorilor de servicii, precum şi cu ceilalţi utilizatori.

După cum se observă, formularea este mai degrabă generală în privința obligațiilor călătorilor, dar aceasta nu poate sta ca argument pentru neîndeplinirea obligațiilor. După cum vom arăta în textele viitoare, dispozițiile din această materie se completează cu dispoziții legale cuprinse în alte acte normative.

5) Alte obligații ale călătorilor

Dacă în celelalte pastile din această serie făceam referire la drepturi și obligații ale călătorilor stabilite prin acte normative aplicabile pe întreg teritoriul țării, în această pastilă ne vom raporta direct la H.C.G.M.B. nr. 156/2001, pentru a evidenția mai în amănunt alte obligații ale călătorilor.

Prin urmare, atragem atenția că prezenta analiză are aplicabilitate directă în cazul călătorilor bucureșteni, dar că în cazul călătorilor din alte localități, este posibil ca unele dintre aceste obligații să nu regăsească sau să se regăsească în altă formă. Cu toate acestea, subliniem că șansa ca una dintre aceste obligații să nu se regăsească și în alte localități este extrem de redusă.

Revenind la obligațiile pe care legea ni le impune nouă, călătorilor cu mijloace de transport public în comun, menționăm cu titlu de exemplu art. 7 din H.C.G.M.B. nr. 156/2001. Știm că pare o listă foarte lungă de interdicții, dar dacă este să fim corecți până la capăt, trebuie să remarcăm că o mare parte dintre acestea sunt norme de bună-creștere, care ar trebui să însoțească persoanele oriunde se duc. Fără a mai divaga, conform art. 7, călătorilor le este interzis să:

a) sa calatoreasca fara bilet ori cartela magnetica la tariful in vigoare la data efectuarii calatoriei sau sa calatoreasca fara abonament sau legitimatie de calatorie valabile ;
b) sa calatoreasca fara bilete sau cartele magnetice compostate sau validate in mod valabil ;
c) sa calatoreasca cu bilete, cartele magnetice, abonamente sau legitimatii de calatorie care prezinta date modificate sau sterse ;
d) sa impiedice in orice mod personalul operatorului de transport (RATB) sa-si exercite atributiile de serviciu la bordul vehiculelor de transport in comun, in statii ori la capetele de linii ;
e) sa agreseze fizic sau verbal personalul operatorului de transport (RATB) in timpul exercitarii atributiilor de serviciu la bordul vehiculelor de transport in comun, in statii ori la capetele de linii;
f) sa ceara conducatorilor vehiculelor de transport in comun deschiderea usilor acestora intre statii sau la semafoare ;
g) sa poarte discutii cu conducatorul vehicului de transport in comun in timpul circulatiei ;
h) sa impiedice organele de control sa-si exercite atributiile ;
i) sa calatoreasca pe scari, pe partile laterale sau in fara caropseriei vehiculelor de transport ;
j) sa umble la aparatele si instalatiile vehiculului ;
k) sa actioneze semnalul de alarma fara a exista un pericol iminent pentru iguranta vehiculului sau a calatorilor ;
l) sa se sprijine de geamuri pentru asigurarea stabilitatii in timpul mersului (in acest scop se vor folosi numai barele si curelele pentru sustinere sau manerele de la scaune) ;
m) sa produca dezordine in orice mod la urcare, la coborare sau in interiorul vehiculului ;
n) sa lipeasca afise in interiorul sau exteriorul vehiculului ;
o) sa deterioreze sau sa murdareasca sub orice forma vehiculul;

Pe lângă aceste dispoziții, mai există o serie de interdicții impuse călătorilor, cuprinse în art. 8 din același act normativ:

a) ocuparea locurilor de pe scaune cu mărfuri sau bagaje fără compostarea sau validarea, în plus, a unui bilet sau a unei cartele magnetice la tariful în vigoare la data efectuării călătoriei, pentru fiecare loc ocupat cu mărfurile sau bagajele respective ;
b) transportarea de materiale inflamabile precum : butelii de aragaz, butelii pentru oxigen sau acetilenă, bidoane cu benzină sau petrol, bidoane cu carbid de foc neasigurate etc. ;
c) transportarea materialelor care ar putea produce neajunsuri celorlalti călători, prin mirosurile pe care le emană, prin ardere, coroziune sau murdărie ;
d) transportarea păsărilor sau animalelor vii, cu excepția câinilor însotiti care au lesă și botniță ori a animalelor mici ținute în brațe.

Înainte de a încheia, ni se pare importantă o ultimă mențiune: aceste obligații (interdicții) nu sunt stabilite de o regiune autonomă de transport, ci de Consiliul General al Municipiului București. Astfel, ele sunt obligatorii pentru orice călător, în orice mijloc de transport public în comun local, în raza

Pentru ce și de la cine își poate lua un călător amendă ?

Vă aduceți aminte interdicțiile impuse călătorilor prezentate în pastila anterioară din această serie ? Pentru încălcarea oricăreia dintre aceste interdicții, călătorul săvârșește o contravenție și poate fi obligat la plata unei amenzi. Prin urmare, în momentul de față există 19 fapte pentru care vă puteți lua amendă de la un operator de transport în comun.

Conform art. 10 din H.C.G.M.B. nr. 156/2009, cuantumul amenzilor poate fi modificat de organele abilitate. Aceste organe abilitate diferă de la localitate la localitate, prin urmare nu vom detalia mai mult asupra lor în acest moment.

Constatarea săvârșirii contravenției cade în sarcina personalului special abilitat de către operatorul de transport în comun, în baza unei delegații cu împuternicire emisă de primarul localității în cauză.

7) Ce trebuie să conțină „constatarea”

Conform art. 13 din H.C.G.M.B. nr. 156/2009, agentul care constată săvârșirea contravenției este obligat să îi înmâneze mai puțin norocosului călător o „constatare”. Conform aceluiași articol, procesul-verbal de constatare se poate întocmi ulterior.

Această „constatare” trebuie să conțină următoarele elemente:

descrierea contravenției săvârșite;
dacă aceasta a avut nu ca urmare producerea unui prejudiciu operatorului de transport;
limitele minimă și maximă ale amenzii;
amenda aplicată;
suma ce poate fi plătită în termen de 48 de ore.

Autor: Cătălin Constantinescu