Transalpina, o investiţie absurdă şi, posibil, penală
Zis şi drumul ţăranilor care vor să spună că au fost la munte, sau gospodinelor extaziate de „natura patriei”, echipate în adidaşi Mike, zorzoane mov şi cu GPS pe bordul BMW-ului cu număr de Ruse, acest drum inutil şi exorbitant de scump suie în Parâng la 2150m şi coboară apoi în Valea Lotrului pentru un trafic sezonier care, atâta cât e, dăunează puternic mediului; stă închis mai mult de jumătate de an; şi trebuie întreţinut cu costuri imense. În plus, este sub-standard în multe secţiuni ca siguranţă rutieră, lipsindu-i parapeţii şi refugiile. Totul ne-a costat aproape 400 milioane euro de la buget, bani buni cu care făceai două centuri ocolitoare complete în jurul unor municipii lipsite de aşa ceva (Braşov, Bacău, etc), pe o lucrare contractată şi executată fulger, deşi ea era nejustificată, fiindcă nu figura ca prioritate în nici un fel de strategie sau plan de investiţii.
Supra-realismul acestei investiţii majore este confirmat în raportul Curţii de Conturi (ataşat mai sus, pp. 23-30), care face franjuri atât oportunitatea proiectului cât şi modul scandalos cum a fost acesta derulat de către CNADNR, menţionând negru pe alb că există toate semnele de presiune politică externă asupra Companiei, posibil ca urmare a unor fapte de mare corupţie. DNA trebuie să intre pe fir, începând chiar de la contractor, dl Nelu Iordache, care ştie desigur foarte multe şi se află în situaţia de a nu mai avea mare lucru de pierdut în viaţă, deci ar putea fi dispus să vorbească.