Expert Forum a organizat o dezbatere dedicată finanțării partidelor politice și campaniilor electorale pentru a lansa raportul Finanțarea partidelor politice în 2025 și nevoia urgentă de reformă, pornind de la concluziile celui mai recent raport privind banii din politică. Evenimentul a adus în discuție evoluția finanțării politice în ultimii ani, creșterea semnificativă a sumelor cheltuite de partide, rolul subvențiilor publice, utilizarea împrumuturilor, transparența limitată a datelor și nevoia unei reforme legislative și instituționale consistente. La eveniment au participat reprezentanți ai Autorității Electorale Permanente, Curții de Conturi, Agenției Naționale de Integritate, jurnaliști, juriști și cetățeni interesați. Înregistrarea evenimentului și principalele concluzii se regăsesc mai jos:
În deschiderea prezentării, a fost subliniat faptul că finanțarea politică trebuie privită atât prin prisma activității curente a partidelor, cât și prin cea a campaniilor electorale. Contextul este cu atât mai important cu cât urmează un nou ciclu electoral, iar Autoritatea Electorală Permanentă a inițiat deja discuții privind reformarea cadrului legal. Participanții au arătat că nu toate problemele țin exclusiv de modificarea legislației, ci și de buna-credință a partidelor și de disponibilitatea instituțiilor de a publica mai multe date și de a colabora mai eficient.
Raportul prezentat arată că ultimii ani electorali au fost cei mai bogați din istoria finanțării politice din România. În ultimii șapte ani, partidele au raportat venituri și cheltuieli de aproape 5 miliarde de lei, cele mai mari sume fiind înregistrate în 2024 și 2025. Pentru anul 2025 au fost colectate date de la aproximativ 90 de partide, care au raportat venituri de 323 de milioane de lei și cheltuieli de 402 milioane de lei. Cele mai mari sume s-au regăsit la PSD și AUR, la distanță semnificativă față de celelalte partide.
Un punct central al prezentării a fost creșterea importanței împrumuturilor ca sursă de finanțare politică. În comparație cu anii neelectorali, împrumuturile cresc semnificativ în anii electorali și pot deveni o sursă dominantă de finanțare. A fost semnalată existența unei limite neclare între împrumuturile pentru partid și cele pentru campanie, deoarece fondurile primite de partid pot fi transferate ulterior în campanie. În plus, împrumuturile pot fi transformate în donații, cu acordul părților, ceea ce poate slăbi controlul asupra provenienței banilor.
Raportul a evidențiat și rolul subvențiilor publice. În 2025, partidele au primit aproximativ 232 de milioane de lei din subvenții. O parte importantă a acestor bani a fost cheltuită pentru presă și propagandă, categorie considerată problematică din perspectiva transparenței, dar și pentru personal, comunicare, consultanță și activități politice. Totodată, partidele pot păstra subvențiile de la un an la altul, iar datele arată că au existat venituri în avans de aproximativ 57 de milioane de lei, ceea ce indică faptul că o parte din bani a fost pusă deoparte.
O concluzie importantă a fost că partidele nu mai folosesc neapărat subvențiile direct în campanie, ci preferă să atragă fonduri private care pot fi ulterior rambursate de la stat. În acest fel, subvențiile pot fi păstrate pentru promovarea politică din afara campaniei electorale, inclusiv în perioada de precampanie. În raport a fost menționat că, în ultimii doi ani electorali, cele mai mari cheltuieli de promovare au avut loc cu una-două luni înainte de campania oficială, ceea ce ridică problema unei promovări politice cu efect electoral, dar care nu este raportată ca finanțare de campanie.
Mecanismul rambursărilor de la bugetul de stat a fost unul dintre cele mai discutate subiecte. În ultimii doi ani, rambursările au ajuns la aproape 900 de milioane de lei. Participanții au atras atenția că statul ajunge să finanțeze aproape integral activitatea electorală: dacă un partid nu plătește din subvenții, poate primi banii înapoi prin rambursarea cheltuielilor electorale, cu condiția să treacă pragurile prevăzute de lege și să nu existe încălcări constatate. Această practică poate transforma donațiile și împrumuturile într-o tranzacție economică, în care finanțatorii susțin partidele știind că își pot recupera ulterior banii.
În cadrul prezentării a fost discutată și finanțarea organizațiilor minorităților naționale. Acestea nu funcționează după aceleași reguli ca partidele politice, deși participă la viața politică și electorală. Fondurile publice provin de la Secretariatul General al Guvernului și nu sunt acordate în funcție de rezultatul electoral, ci pentru activitatea organizațiilor respective. A fost remarcată creșterea semnificativă a acestor fonduri în ultimii ani și necesitatea unei analize mai detaliate asupra modului în care sunt cheltuite.
O parte substanțială a dezbaterii a vizat transparența datelor. În prezent, partidele au obligația să publice anual în Monitorul Oficial anumite informații despre cotizații, donații, împrumuturi și alte venituri. Totuși, pragurile de publicare sunt ridicate: donațiile și cotizațiile sunt publicate nominal doar peste echivalentul a 10 salarii minime, iar împrumuturile doar peste 100 de salarii minime. Prin urmare, publicul nu are acces la informații despre o parte considerabilă a finanțării partidelor. În cazul cotizațiilor, analiza arată că se cunoaște identitatea contributorilor doar pentru aproximativ 10% din sumele totale raportate.
A fost subliniat și faptul că doar o parte mică dintre partidele înregistrate publică datele cerute. Deși Autoritatea Electorală Permanentă verifică aproximativ 270 de partide, doar 68 au publicat date în Monitorul Oficial. Această situație indică existența multor partide inactive sau fără activitate financiară reală, dar care consumă resurse administrative pentru control și verificare.
Raportul a inclus și o analiză a marilor finanțatori ai partidelor. Au fost identificate situații în care averea declarată a unor persoane nu pare să se coreleze cu sumele donate sau împrumutate, firme înființate cu puțin timp înainte de donație, rețele de firme din jurul unor finanțatori și cazuri în care persoane care au finanțat un partid într-un an au finanțat alt partid în anul următor. A fost remarcată, de exemplu, migrarea unor finanțatori de la PSD către AUR, precum și existența unor membri PNL care au contribuit financiar către PSD.
Recomandările prezentate au vizat mai multe direcții de reformă. Printre acestea se numără introducerea unei limite globale pentru contribuțiile unei persoane, indiferent dacă este vorba despre donații, împrumuturi sau contribuții de campanie; reducerea limitelor de cheltuieli electorale, mai ales la alegerile prezidențiale și europarlamentare; transparentizarea beneficiarilor finali ai contractelor plătite din subvenții; clarificarea categoriilor de cheltuieli permise; limitarea sumelor din subvenții care pot fi folosite în campanie; și publicarea unor rapoarte intermediare în timpul campaniei electorale.
Un alt punct important a fost nevoia de întărire a capacității Autorității Electorale Permanente. Participanții au arătat că verificarea surselor fondurilor este în prezent mai degrabă formală și se bazează pe documentele depuse de partide. Pentru o verificare reală a provenienței banilor este nevoie de colaborare cu instituții precum ANAF, ONRC, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, ANI și alte autorități relevante. A fost subliniat că AEP nu ar trebui să preia toate aceste competențe, dar trebuie să existe mecanisme administrative clare de cooperare și schimb de date.
În partea de discuții, prima intervenție a vizat diferența dintre donații și împrumuturi, în condițiile în care donațiile pot fi rambursate indirect după decontarea cheltuielilor electorale. Răspunsul a evidențiat faptul că legislația actuală nu interzice returnarea donațiilor, deși, potrivit logicii juridice, o donație presupune transferul unor bani fără pretenția de a-i primi înapoi. Această neclaritate contribuie la confuzia dintre finanțarea politică autentică și operațiunile financiare care pot avea caracter tranzacțional.
A fost ridicată și problema finanțărilor provenite din străinătate, inclusiv situații ipotetice în care un partid ar putea fi sprijinit de actori externi. S-a arătat că donațiile din străinătate sunt, în principiu, interzise, cu anumite excepții limitate. Totuși, provocările cele mai mari apar în mediul online, unde campanii de promovare pot fi finanțate în afara conturilor oficiale ale competitorilor, prin influenceri, servicii externe sau plăți care nu trec prin mecanismele legale de raportare.
Reprezentanții Autorității Electorale Permanente au intervenit pentru a sublinia că legislația actuală este depășită de realitate. AEP verifică și rambursează cheltuielile electorale, nu veniturile electorale, iar toate sursele de finanțare intră într-un singur cont de campanie. Din această perspectivă, este dificil ca autoritatea să distingă ce cheltuială a fost acoperită dintr-o anumită sursă de venit. Reprezentanții AEP au susținut necesitatea unor limite clare, transparente și aplicabile tuturor categoriilor de contribuții, precum și nevoia unor mecanisme care să asigure trasabilitatea și legalitatea surselor folosite.
În discuție a fost abordată și problema sancțiunilor. S-a arătat că sancțiunile actuale pot părea mari pentru o persoană fizică, dar sunt adesea nesemnificative pentru un partid care gestionează sume de ordinul milioanelor sau zecilor de milioane de lei. Prin urmare, sancțiunile trebuie să fie proporționale cu dimensiunea finanțării și suficient de disuasive pentru a preveni încălcarea regulilor. În același timp, participanții au subliniat că sancțiunile penale nu ar trebui să fie prima soluție, fiind necesare mecanisme administrative rapide, eficiente și proporționale.
O altă temă importantă a fost publicarea rapoartelor de control ale AEP. Jurnaliștii și reprezentanții societății civile au întrebat de ce rapoartele integrale de control nu sunt publicate pe pagina instituției, în condițiile în care acestea ar putea ajuta publicul să înțeleagă mai bine neregulile constatate și sancțiunile aplicate. Reprezentanții AEP au arătat că instituția publică în prezent sinteze ale rapoartelor, însă există discuții privind publicarea integrală. În acest context, a fost menționată o decizie definitivă a instanței, obținută de Centrul pentru Inovare Publică în urma unei solicitări formulate în baza Legii 544/2001, prin care s-a stabilit că un raport integral de control reprezintă informație de interes public. Reprezentanții societății civile au susținut că această decizie ar trebui să conducă la publicarea tuturor rapoartelor integrale de control, nu doar la transmiterea lor punctuală către solicitanți. Discuția a evidențiat diferența dintre transparența formală și transparența reală, accesibilă publicului larg.
Participanții au subliniat că publicarea integrală nu trebuie să însemne neapărat publicarea tuturor anexelor sau documentelor justificative, precum facturi sau informații personale irelevante, ci mai ales prezentarea clară a constatărilor, a neregulilor, a contextului și a sancțiunilor aplicate. În forma actuală, sintezele publicate sunt considerate prea sumare pentru a permite înțelegerea reală a problemelor identificate în urma controalelor.
În discuții a fost menționat și cazul legat de amenda aplicată în contextul finanțării campaniei lui Călin Georgescu, ca exemplu al dificultăților de urmărire publică a sancțiunilor și a efectelor acestora. Participanții au subliniat că, dincolo de aplicarea unei amenzi, este important ca publicul și instituțiile relevante să poată afla dacă sancțiunea a fost achitată, care au fost sursele banilor folosiți pentru plată și dacă există mecanisme prin care alte autorități, precum ANAF, pot verifica aceste informații. S-a notat că C. Georgescu a plătit amenda de 200,000 de lei aplicată, însă s-a ridicat întrebarea din ce fonduri a plătit amenda. AEP nu are responsabilități pentru urmărirea sursei fondurilor pentru plata unei amenzi și nu a sesizat ANAF cu privire la acest aspect.
Intervenția a evidențiat o problemă mai largă: sancțiunile administrative nu sunt suficiente dacă ele nu sunt însoțite de transparență și de cooperare între instituții. A fost arătat că, în lipsa unor schimburi clare de informații între AEP, ANAF și alte instituții competente, există riscul ca publicul să nu poată urmări traseul complet al banilor și nici consecințele reale ale încălcării regulilor de finanțare politică.
În finalul întâlnirii a fost prezentată și platforma Banipartide.ro, actualizată cu date până la nivelul anului 2026, inclusiv cu o mare parte dintre datele aferente anului 2025. Platforma include grafice privind veniturile și cheltuielile partidelor, subvențiile, donațiile, împrumuturile, datoriile și baza de date a marilor donatori, permițând utilizatorilor să urmărească evoluția finanțării politice și să compare datele între partide și ani.
Dezbaterea a arătat că reforma finanțării politice rămâne esențială pentru integritatea procesului electoral. Creșterea volumului de bani din politică, folosirea extinsă a împrumuturilor, rambursările masive de la bugetul de stat, transparența limitată a finanțatorilor și capacitatea administrativă redusă de control creează vulnerabilități majore. Participanții au concluzionat că este nevoie de reguli mai clare, date mai accesibile, controale mai eficiente, colaborare interinstituțională și sancțiuni proporționale pentru ca finanțarea politică să devină mai transparentă și mai responsabilă.