E greu de discutat pe fond cazul Vosganian (sau mai corect, Vosganian-Videanu, că oamenii au făcut acelaşi lucru pe mandate succesive) din cauza show-ului penibil prestat în Senat de aspirantul la Nobel şi fostă viitoare speranţă a dreptei româneşti din anii ’90, când tot felul de doamne bine străvedeau în bufonul care era de pe atunci un soi Crin Antonescu avant la lettre. Mafia din energie, deşi e şi ea balcanică, nu siciliană, deci are propriile momente de cedare emoţională şi căderi în misticism, trebuie că a intrat în pământ de ruşine după reprezentaţia burlescă, kitsch a literatului. Are aerul că a murit Adrian Păunescu şi a lăsat în loc pe Vosganian în rolul de histrion parlamentar sentimental cu voce bubuitoare şi o lacrimă în barbă.