Alyona, 36 ani
În Ucraina pot să aleg ce limbă vorbesc şi nu sunt persecutată pentru asta, ceea ce nu e cazul în Rusia. La Bucureşti mi-a plăcut bunăvoinţa tuturor şi relaţia pozitivă care s-a creat între români şi ucraineni.
Anna, 32 ani, profesoară din Odesa
Ucrainenii sunt o naţiune diferită de ruşi, cu limbă şi cultură moştenite de la proto-statul kievean (Kievan Rus’). Iar ce trăim acum nu e prima încercare a Rusiei de a ne ocupa, interzice limba şi suprima ca popor: am avut Holodomor, ucazul din Bad Ems (interzicerea “limbii maloruse” de către ţar în 1876, NT), ucazul Valuev (similar, NT) etc. Limba e diferită, pentru că un rus nu poate înţelege ucraineană fără traducător, dar şi poporul e diferit: ucrainenii sunt ţărani muncitori, pe când ruşii ţin de politica Muscoviei, care a fost mereu una agresivă. Faptul că în Ucraina se foloseşte mult limba rusă e rezultatul acelor interdicţii, distrugerilor de populaţie şi colonizărilor. Dar viitoarele generaţii vor fi tot mai mult vorbitoare de ucraineană – şi mulţumim României pentru s-au putut deschide şcoli ucrainene aici la Bucureşti.
În România m-a surprins deschiderea cu care lumea ne-a adăpostit şi cât de multe ştiau despre ororile acestui război, ca şi despre distrugerile din Al Doilea Război Mondial; cu siguranţă au auzit aceste istorisiri de la părinţii şi bunicii lor. Am observat cu plăcere că aproape toţi românii sunt fluenţi în engleză – şi cu neplăcere că majoritatea fumează prea mult.
Oksana, 38 ani, Izmail
Comparativ cu ruşii, noi ucrainenii suntem mai blânzi, mai acomodanţi şi mai uniţi între noi. Ruşii sunt mai indiferenţi la ce se întâmplă în jur, iau totul ca pe un dat care oricum nu se poate schimba.
Am descoperit că românii sunt foarte inimoşi, m-a impresionat cu câtă prietenie ne-au tratat pe noi, nişte străini. De asemenea mi se par foarte pozitivi, iau totdeauna partea bună a lucrurilor şi au umor, după ce interacţionezi cu ei te binedispui involuntar.
Iryna, 35 ani, Mariupol
Faţă de ruşi, ucrainenii sunt o naţiune mai unită şi mai înclinată către voluntariat şi auto-organizare: împreună ne-am dus în Maidan, împreună s-au făcut echipe de auto-apărare sau de strâns donaţii etc. Cred că suntem şi mai sufletişti: românii sau mirat cât de mulţi refugiaţi şi-au luat animalele de companie cu ei. De atunci a apărut şi un flux de asistenţă şi donaţii pentru pets.
În România m-a impresionat din primele zile lipsa de egoism, cum oamenii au început să găzduiască nişte străini în casele lor, complet gratis. De asemenea, cum s-a organizat integrarea copiilor în şcoli şi grădiniţe, precum şi faptul că suntem liberi să ne găsim un job.
Textul integral aici: Ce cred ucrainenii despre români, despre ruşi şi despre ei înşişi
Materiale realizate cu sprijinul Fundaţiei Friedrich Naumann, România