Moldova depinde 100% de gazul rusesc şi 80% de energie electrică produsă în Transnistria pe gaz rusesc. În 2014, se lansa cu mult fast un interconector (Iaşi-Ungheni) care promitea alternative serioase la Gazprom pentru consumatorii din Moldova. Un an şi jumătate mai târziu, conducta e utilizată mult sub capacitatea reală şi asigură abia 1% din consumul moldovenesc de gaze. Ce e de făcut?
Într-un raport şi un policy brief lansate în februarie la Chişinău, arătăm că:
- trebuie făcute investiţii atât în România, cât şi în Moldova ca prin conductă să circule cantităţi semnificative de gaze. În România, jumătate din finanţare (55 mil EUR) e disponibilă în Programul Operaţional Infrastructură Mare 2014-2020, restul de bani urmând să fie contribuţia Transgaz. În Moldova, UE contrbuie cu doar 10 mil EUR, comparativ cu costul estimat de 80-90 mil EUR, restul urmând a fi acoperit dintr-un credit semi-comercial de la BERD şi BEI. Noi spunem că e greu ca investiţia să se recupereze din tarife de transport şi că UE ar trebui să finanţeze o parte mai mare din investiţie.
- Există un motiv pentru care UE ar trebui să fie interesată de finanţarea conductei Ungheni-Chişinău, punând însă condiţii foarte clare, ferme şi uşor de monitorizat: prin conducta Ungheni-Chişinău şi prin asigurarea accesului de la Chişinău mai departe pe magistralele de transport existente, se poate interconecta şi Ucraina. Însă acest lucru se poate face doar dacă realmente Moldova aplică regulile europene: un reglementator ANRE puternic şi independent şi reţele care să asigure accesul nediscriminatoriu al tuturor furnizorilor, Gazprom sau furnizori de gaze din România.
- Interconectarea pe gaze nu e suficientă. Marea problemă a dependenţei Moldovei de Gazprom e legată de datoriile istorice vechi pentru gaze consumate şi neplătite, datorii care erau cca 65% din PIBul anului 2014 şi care continuă să crească. Cel mai mare consumator de gaze este centralaelectrică de la Cuciurgan, care vinde energie electrică mai scumpă decât în România şi nu plăteşte gazele. Moldova este captivă centralei de la Cuciurgan; soluţia este interconectarea şi pe energie electrică cu România. Dată fiind diferenţa de 15-20% de preţ între energia de la Cuciurgan şi cea din piaţa românească, investiţia s-ar putea recupera rapid.